Alexandru Averescu: De la eroul de război la prim-ministru și om politic controversat
Generalul Alexandru Averescu, o figură marcantă a istoriei românești, s-a născut la 9 martie 1859 în Ismail, Basarabia. Parcursul său profesional și politic a fost unul complex, marcat de acțiuni controversate și transformări radicale. Cariera sa militară a culminat cu succese remarcabile în Primul Război Mondial, dar parcursul său ulterior l-a transformat într-o figură politică controversată.
Ascensiunea ca ministru și reprimarea răscoalei din 1907
După ce a urmat studii la Torino, Averescu a urcat rapid în ierarhia militară. În martie 1907, a fost numit ministru de război în guvernul condus de Dimitrie Sturdza. Din această poziție, a jucat un rol central în reprimarea sângeroasă a răscoalei țărănești din același an. Implicarea sa a fost atât de directă încât ordinele ofițerilor erau justificate de mulți prin expresia: “Este ordinul generalului Averescu”.
În timpul Războaielor Balcanice, Averescu a deținut funcția de șef al Marelui Stat Major. Cu toate acestea, notorietatea sa a crescut ca urmare a succeselor militare din Primul Război Mondial, în special în bătăliile de la Mărăști și Oituz din 1917. Aceste victorii au oprit înaintarea trupelor germane spre Iași și Odessa. În ciuda acestor realizări, Bucureștiul nu a fost eliberat, iar regele Ferdinand i-a încredințat lui Averescu misiunea de a forma un guvern pentru a negocia pacea cu Puterile Centrale. Totuși, Averescu a reușit doar să încheie acordul preliminar de la Buftea în martie 1918, fiind înlocuit ulterior de Alexandru Marghiloman.
De la militar la politician: ascensiunea și căderea
După ce și-a încheiat cariera militară, Averescu a fondat Partidul Poporului, care a câștigat popularitate, mai ales în mediul rural. A fost prim-ministru de două ori, sub tutela liberalilor. În primul mandat, între mai 1920 și decembrie 1921, a condus politicile de unificare monetară, reforma financiară și reforma agrară. Reformele agrare s-au lovit de numeroase dificultăți, provocând nemulțumirea țărănimii, care nu a primit cele cinci hectare promise. Acest lucru, combinat cu influența lui Ionel Brătianu, l-a determinat pe Averescu să demisioneze la 13 decembrie 1921.
În 1930, Averescu l-a sprijinit pe Carol al II-lea să revină în țară, fiind recompensat cu titlul de mareșal. În 1938, a acceptat funcția de ministru în guvernul patriarhului Miron Cristea, sub regimul de dictatură regală instaurat de Carol al II-lea. Averescu a murit la scurt timp și a fost înmormântat în cripta eroilor de la Mărăști.
În aceeași zi de 9 martie, în istorie au mai avut loc și alte evenimente notabile, de la nașterea lui Amerigo Vespucci în 1454, la premiera operei „Nabucco” de Giuseppe Verdi în 1842. De asemenea pe 9 martie au văzut lumina zilei Yuri Gagarin, primul om în spațiul extraterestru, în 1934, și Bobby Fischer, campion mondial de șah, în 1943.
