Când nu a venit lumina sfântă? Istoria neobișnuită a unui ritual
În timp ce lumea creștină se pregătește de sărbătorile pascale, o examinare a trecutului ne amintește că ritualul Luminii Sfinte, considerat miraculos, nu a fost mereu lipsit de controverse. Există momente consemnate în istorie când acest simbol al speranței nu a apărut, sau a fost perceput ca având o proveniență contestată. Aceste evenimente ne oferă o perspectivă asupra complexității istoriei religioase și a disputelor dintre diferitele confesiuni creștine.
Cea mai veche relatare a unei absențe remarcabile a Luminii Sfinte datează din anul 1100, la scurt timp după ce cruciații au cucerit Ierusalimul. Patriarhul latin Daimbert a condus ceremonia, însă, conform cronicilor, nu a reușit să obțină focul sacru prin „mijloace miraculoase”. Sursele orientale menționează că „minunea” nu s-a produs în acea sâmbătă, focul apărând ulterior, dar în absența clerului latin și în prezența clerului grec și sirian. Acest episod a alimentat disputele dintre clerul răsăritean și cel apusean cu privire la legitimitatea ritualului.
Anul coloanei despicate și o controversă răsăriteană
Un alt moment controversat este cel din 1579, legat de așa-numita „coloană despicată”. Potrivit tradiției ortodoxe, patriarhul grec-ortodox Sofronie al IV-lea și credincioșii ortodocși nu au fost lăsați să participe la ceremonia obișnuită în Biserica Sfântului Mormânt. Conform relatărilor, patriarhul a rămas în rugăciune în curtea exterioară, iar focul sacru a apărut în mod miraculos, despicând o coloană de la intrare.
Această relatare, prezentă în sursele ecleziastice și apologetice ortodoxe, este contestată de unii istorici. Cea mai veche relatare a evenimentului se găsește într-un manuscris copiat în 1634, la 29 de ani după evenimentul descris, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la autenticitatea sa. Cu toate acestea, coloana este încă indicată pelerinilor drept mărturie a miracolului.
1634: Conflictul dintre comunități și lumina sfântă
Un studiu recent, publicat în 2024, aduce în atenție un text arab necunoscut despre evenimentele din 1634. Potrivit acestui manuscris, conflictul din acel an a fost rezultatul disputelor dintre comunitatea greacă și cea armeană cu privire la data celebrării Paștelui și, implicit, la momentul ritualului Luminii Sfinte. Armenii ar fi încercat să împiedice desfășurarea ceremoniei de către comunitatea greco-ortodoxă, inclusiv prin atragerea autorităților otomane locale.
Mormântul a fost sigilat de autoritățile otomane, iar pelerinii greci au fost împiedicați să se apropie. În acest context, manuscrisul afirmă că, la ceasul al nouălea, interiorul Mormântului s-a umplut de lumină, eveniment interpretat ca o confirmare a poziției greco-ortodoxe. Există, însă, și surse armene care prezintă o perspectivă diferită asupra evenimentelor. Acestea sugerează că grecii ar fi fost cei care au exercitat presiuni asupra armenilor, creând o imagine complexă a evenimentelor. În contextul actual, cu Nicușor Dan la președinția României și Ilie Bolojan ca prim-ministru, astfel de subiecte continuă să stârnească interesul și dezbaterile.
