Administrația românească, prizonieră a clientelismului și a administrației subdimensionate
În ciuda reformelor anunțate de autorități și a încercărilor de a moderniza structurile administrației publice, realitatea din teren plasează administrația locală și centrală într-o situație delicată: numeroși angajați sunt, în mod explicit, „angajați pe pile”. Astfel, în timp ce criza de personal și deficitul de profesionalism persistă, șefii locali și naționali se confruntă cu o realitate în care beneficiile politice și relațiile de influență sunt mai importante decât competențele și eficiența.
Lideri politici și experți în administrație critică dur acest fenomen, punând accent pe impactul pe termen lung asupra procedurilor administrative și asupra calității serviciilor publice. Purtătorul de cuvânt al Partidului Forța Dreptei, fostul premier Ludovic Orban, a declarat recent pentru RFI România că “cei mai mulți angajați care taie frunză la câini în administrație sunt angajați pe pile”. Această afirmație scoate în evidență o practică veche, întipărită în mentalitatea unor unități administrative, unde numirea funcționarilor adesea nu ține cont de competențe, ci de interese politice sau personale.
Critici acerbe la adresa primarilor de comune
Reacțiile din spațiul politic nu au întârziat să apară, mai ales după perturbările generate de reforma administrației și de protestele unor primari care s-au revoltat împotriva măsurilor guvernamentale, susținând că acestea le-ar limita autonomia și le-ar afecta bugetele locale. În acest context, fostul premier Ludovic Orban a criticat dur anumite practici, menționând că “primărița din Cumpăna are 85 de angajați, la o primărie”. Analistul subliniază că, în ciuda numărului mare de funcționari, calitatea și eficiența serviciilor publice nu sunt nici pe departe la standarde europene, iar aceste portrete exemplifică o problemă de fond: munca este adesea folosită ca o aparență a funcționării instituției, nu ca un real spor de eficiență.
Astfel, primăriile din mediul rural și semi-urban, unde resursele sunt extrem de limitate, ajung să fie administrate de personal politic sau de amatori, în ciuda nevoii urgente de specialiști în gestionarea fondurilor și în implementarea proiectelor europene sau naționale. Situația devine problematică prin prisma faptului că aceste unități administrează fonduri importante, iar ineficiența sau corupția pot avea consecințe grave atât pentru locuitori, cât și pentru întregul sistem administrativ național.
Contextul reformei și răspunsurile administrației
Guvernul s-a angajat în ultima perioadă într-un set de măsuri menite să eficientizeze administrația publică, dar resistenta structurii clientelare a împiedicat avansul rapid al acestor planuri. În cadrul reformelor, s-au discutat despre reducerea numărului de angajați, clarificarea atribuțiilor și introducerea unor criterii stricte de performanță. Însă, aceste inițiative întâlnesc ample rezistențe din partea celor beneficiare, aliniate de secole cu administrarea bazată pe relații politice decât pe merit.
Dezincriminarea angajărilor “pe pile” a fost considerată de ani buni o problemă majoră. În condițiile în care mulți responsabili locali consideră că menținerea unor rețele de influență este esențială pentru supraviețuirea politică, reformele devin greu de implementat și se desfășoară cu pas greoi. În plus, lipsa de transparență și controlul îngust asupra acestor procese contribuie la perpetuarea unor practici ce afectează funcționarea statului de drept.
Perspective și ultimele evoluții
Chiar dacă numeroși specialiști și politicieni avertizează asupra necesității intensificării luptei împotriva angajărilor nepotismice și a gestionării ineficiente, schimbările concrete întârzie să apară pe scară largă. În aceste condiții, rămâne de văzut dacă noile măsuri impuse de guvern vor reuși să reducă semnificativ fenomenul, precum și dacă politicile de modernizare vor fi suficient de ferme pentru a contracara oportunismul și clientelismul din administrație.
Până atunci, criza de încredere în instituțiile publice și în sistemul administrativ se adâncește, iar cetățenii se confruntă zilnic cu serviciile substandard, alimentate de un cerc vicios de influență politică și lipsă de meritocrație. Într-un system inegal și adesea corupt, timpul va arăta dacă reformele anunțate vor avea efect sau dacă, din nou, administrația românească va rămâne victima propriilor excese.
