Khamenei denigrează protestele din Iran și acuză SUA de intervenție
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a lansat un atac virulent la adresa protestatarilor care au ieșit în stradă în ultimele săptămâni, numindu-i „scandalagii” și insinuând că miza acestor manifestații este să sprijine interesele Statelor Unite. În același timp, Teheranul a trimis o scrisoare oficială Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, în care acuză Washington-ul de implicare în destabilizarea regimului prin transformarea protestelor în acte de „subversiune, violență și vandalism”.
De mai bine de două luni, Iranul traversează cea mai amplă și intense proteste din ultimul deceniu, declanșate inițial de anunțul creșterii prețurilor la carburant, dar rapid extinse pe diverse teme, de la corupție, restricții asupra libertății de exprimare și până la controalele stricte ale regimului asupra societății. În ciuda măsurilor aspre de reprimare și a restricțiilor de comunicare, opoziția și miile de protestatari rămân hotărâți să-și facă vocile auzite.
Războiul discursurilor între regim și opoziție
Afirmațiile lui Khamenei reprezintă o escaladare în retorica regimului, care încearcă să minimizeze amploarea protestelor și să le înfățișeze drept acțiuni cauzate de influența externă. Într-un discurs televizat, liderul suprem a afirmat că protestatarii sunt „scandalagii” care „luptă pentru divertisment sau pentru a face pe plac președintelui SUA, Joe Biden”. El a susținut că aceste metode sunt dirijate de puteri externe, în special de Washington, pentru a submina stabilitatea țării.
Pe de altă parte, opoziția internațională și organizațiile pentru drepturile omului condamnă brutalitatea regimului, care utilizează forța pentru a dispersa mulțimile, iar unii dintre protestatari sunt arestați sau chiar uciși în timpul manifestărilor. Analiștii consideră că retorica lui Khamenei are ca scop să legitimeze măsurile dure și să întărească sprijinul în interior, în condițiile în care regimul se confruntă cu o criză de încredere și cu presiuni internaționale.
Iranul acuză Statele Unite de intervenție
În același timp, Teheranul a înaintat o scrisoare oficială Consiliului de Securitate al ONU, în care susține că SUA au transformat protestele din Iran în „acte subversive, violență și vandalism”, perpetuând o campanie de destabilizare. Ulterior, oficialii iranieni au susținut că protestele sunt alimentate de influența unor „grupări externe”, în special aleși de către administrația de la Washington, care se străduiesc să insufle ideea de nerecunoaștere a legitimității regimului islamic.
Washingtonul, însă, neagă orice implicare directă în monitorizarea sau finanțarea protestelor și afirmă că sprijină dreptul poporului iranian de a protesta pașnic pentru libertate și drepturi fundamentale. Totuși, tensiunile dintre cele două părți sunt în creștere, cu precedente multiple de agravare a conflictului diplomatic din cauza sancțiunilor, privării de libertate și reacțiilor dure ale Iranului.
Perspectiva internațională și așteptările pentru viitor
Situația din Iran rămâne tensionată, iar evoluțiile de pe teren sunt greu de anticipat. Membrii comunității internaționale urmăresc cu atenție modul în care regimul gestionează criza, în condițiile în care zvonurile privind noi arestări și violențe în rândul protestatarilor continuă să apară.
Pentru moment, regimul de la Teheran pare hotărât să continue campania de intimidare, invocând de fiecare dată susținerea divină și loialitatea față de valorile islamice. În același timp, opoziția insistă pe dreptul la protest pașnic, încercând să tragă un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională, cu speranța că sprijinul extern, chiar dacă limitat, va contribui la schimbări pozitive.
Chiar dacă inițial scânteia a fost declanșată de o criză economică și restricții interne, ceea ce se joacă acum pe scena internă a Iranului este departe de a se sfârși: simbolul unei societăți în uptrend, încă în căutarea identității, în timp ce regimul încearcă să-și mențină controlul cu orice preț. Perspectivele unui dialog real sau a unei reforme audibile încă rămân îndelung îndoielnice, însă tensiunea nu pare să se diminueze în curând.
