O inițiativă legislativă surprinzătoare scoate la iveală tensiuni grave în structurile academice ale țării. În timp ce Parlamentul pare din ce în ce mai grăbit în procesul de adoptare a unor măsuri cu impact profund asupra funcționării și autonomiei instituțiilor de rang istoric precum Academia Română, senatorul USR Ștefan Pălărie veghează și lansează avertismente care aduc în prim-plan riscurile unor decizii luate la repezeală și fără consultări aprofundate.
Un proiect de lege cu potențial de destabilizare a Academiei Române
Marți, senatorul USR Ștefan Pălărie a făcut publice îngrijorările sale cu privire la un proiect legislativ recent introdus în procedură accelerată la Senat, menit să modifice Legea nr. 26/1990, legea fundamentală care reglementează statutul și funcționarea Academiei Române. Potrivit deputatului USR, această inițiativă care se află în procedură de urgență reprezintă o amenințare serioasă la adresa independenței și autonomia acestei instituții fundamentale pentru cultură și știință în țară.
„Este o adevărată încercare de a da un pas înapoi în privința autonomiei Academiei Române, organizată prin prevederi care pot fi considerate un adevărat puci”, a avertizat Pălărie, semnalând faptul că proiectul conține cel puțin trei prevederi „absolut abuzive”. În opinia sa, aceste modificări ar putea avea consecințe grave asupra modului de numire a conducerii, asupra duratei mandatelor și, în mod general, asupra modul în care instituția își îndeplinește rolul de guardian al valorilor culturei și științei naționale.
În ce constau pericolele proiectului legislativ?
Una din cele mai controversate prevederi se referă la mandatul președintelui Academiei Române, care, în forma actuală, este stabilit prin reglementări clare și temporale, în timp ce proiectul de lege propus vrea să introducă prerogative extinse pentru Guvern în numirea sau revocarea conducătorilor instituției. În contextul în care Academia are atribuții de cercetare, avizare și reprezentare culturală, astfel de măsuri riscă să submineze independența științifică și să deschidă larg ușa unor influențe politice.
De asemenea, Pălărie atrage atenția asupra faptului că proiectul prevede modificări care ar putea permite implicarea politicului în modificarea structurei organizatorice și a statutului membrilor academici, punând sub semnul întrebării inclusiv independența deciziilor științifice și administrative ale instituției. În opinia criticilor, aceste prevederi, introduse aparent fără o dezbatere publică adecvată, riscă să submineze fundamentul autonomiei academice și să creeze un precedent periculos pentru alte instituții culturale și științifice din țară.
Context politic și percepția publică asupra încercărilor de intervenție
De aceea, reacțiile din sfera academică, dar și din rândul opoziției politice, s-au intensificat. Timp de ani, Academia Română a fost percepută ca un bastion al valorilor naționale, fiind ocrotită de o legislație specială pentru a preveni influențele externe sau politice. Recent, însă, discuțiile despre modificarea acestei legi par să reveleze o tentativă de a pune sub control mai strict această instituție cu o unică istorie de aproape 160 de ani.
Într-un climat politic tensionat, aceste încercări de modificare legislativă, lansate în procedură de urgență, ridică semne de întrebare privind intențiile reale ale inițiatorilor. Unii observatori susțin că aceste modificări ar putea constitui un pas spre centralizare excesivă sau chiar spre marginalizarea cercetării și a cercetătorilor independenți, transformând Academia Română într-un instrument docil al politicii guvernamentale.
Pe fondul tensiunii generate de aceste propuneri, opinia publică și mediul academic cer clarificări și dezbateri reale, pentru a evita ca această inițiativă să devină o formă de manipulare legislativă în detrimentul valorilor fundamentale ale culturii. În același timp, marii actori din domeniu cer transparență și respect față de contextul istoric și valoric al acestei instituții naționale.
Ultimele evoluții indică faptul că debaterile privind această lege vor fi de durată și vor necesita multă răbdare și dialog între toate părțile implicate. Pentru moment,Inițiatorii promit consultări extinse, dar semnele arată că dilemele legate de autonomia instituției rămân nerezolvate și că, fără intervenții legale și politice responsabile, Academia Română ar putea fi întrebată mai mult despre fiducia și independența sa, decât despre realizările și valorile sale fundamentale.
