Jurnaliștii, cei mai “nesuferiți” necunoscuți ai narațiunilor cotidiene
Într-o societate în care există o ierarhie subtilă, iar încrederea publicului în anumite profesii oscilează, titlul de cel mai puțin respectat nu mai produce surprize. Este profesia de jurnalist, despre care se crede, uneori, că se hrănește cu bârfă, nesimțire sau curiozitate ieftină, fiind surprinsă în plin proces de „ăi pune nasul” în viețile altora. Această percepție nu este doar un simplu stereotip, ci rezultatul unor stereotipuri bine înrădăcine, alimentate de modul în care mass-media este interpretată de către o parte a publicului și de felul în care uneori, chiar și din interi, se vorbește despre meseria noastră.
Expertiza și percepțiile despre profesia de jurnalist
Meta-analize și sondaje recente plasează jurnalistii în coada clasamentului încrederii publicului, fiind întrecuți doar de agenții imobiliari sau politicieni. Potrivit unor studii, această percepție provine dintr-o combinație de factori: de la modul în care sunt reflectate în media acțiuni sau scandaluri, până la imaginarul colectiv despre implicarea lor în promovarea unor interese sau manipularea opiniei. În plus, jurnalismul, în formele sale tradiționale și în era digitală, a devenit un domeniu în care granițele între informare și entertainment sunt tot mai difuze, sporind scepticismul publicului.
Puțini cei care realizează însă că jurnalistul nu este doar un simplu vânturător de informații, ci un ogor plin de responsabilitate și de provocări etice. Rolul său de „ochi și urechi” al societății trebuie înțeles în contextul unei prese libere și independente, care are menirea de a veghea asupra puterii și de a reflecta, nu de a decreta opinia unanim acceptată. În fața acestei realități, percepția de a fi „nesuferit” pare a fi una răzbunătoare și uneori nedreaptă, în condițiile în care jurnalistul rămâne, de fapt, un mechanic al democrației.
Contextul social și influența mass-media
Se pare că, în ultimele decenii, calitatea și imaginea profesiei au avut de suferit în fața unui peisaj amplificat de social media, fake news și interese politice. În numele transparenței, mesajele devin deseori rapide, superficialie și adesea însoțite de critici virulente. În aceste condiții, dramaturgia în jurul jurnaliștilor devine unul dintre actele cele mai frecvente din theater-ul social: de la insultă la suspiciune, de la trivializare la răsturnări spectaculoase de situație.
Dar, indiferent de percepție, având în vedere dinamica și complexitatea lumii moderne, jurnalistul nu poate fi decât o Kappa a informației, mereu în căutarea adevărului și a echilibrului. Într-adevăr, unii dintre colegii noștri pot fi critici sau chiar dezamăgiți, dar mulți exersează, în tăcere, meseria cu responsabilitate și depășesc prejudecățile.
Perspectivă și preocupări actuale
În timp ce societățile din întreaga lume încearcă să își redefinească raportul cu presa, dezbaterea despre rolul și respectul față de jurnaliști rămâne actualizată și plină de provocări. În vremurile de criză sau de schimbări rapide, vocea unui jurnalist adevărat poate fi motorul unei revoluții pașnice, dar totodată și o țintă pentru războiul mediatic sau pentru criticile ce nu încetează să fie din ce în ce mai dure.
În acest cadru, redacțiile încearcă din răsputeri să restaureze imaginea profesiei, promovând etica și profesionalismul. Însă, până atunci, jurnaliștii trebuie să înțeleagă clar că – în ciuda percepției publice – munca lor este indispensabilă unei societăți sănătoase, chiar dacă, uneori, această muncă este percepută cu reticență sau chiar ostilitate.
Pe măsură ce lumea evoluează, procurele au devenit și mai clare: dacă jurnalismul trebuie să rămână sănătos și respectat, trebuie să continue să fie sincer, curajos și complet independent. În condițiile actuale, adevărul și responsabilitatea rămân cele mai bune arme ale celor care vor să schimbe percepția și să câștige respectul, nu doar de la colegi, ci mai ales de la public.
