România, un teren al risipirii a ceea ce ar trebui să fie un resursă inepuizabilă, se confruntă anual cu o pierdere colosală de apă potabilă din rețelele de distribuție publice. Potrivit datelor oficiale transmise către Uniunea Europeană pentru anul 2024, peste 565 de milioane de metri cubi de apă se irosesc, o cantitate impresionantă care pune într-o lumină sumbră gestionarea resurselor de apă ale țării. Aproximativ jumătate din apa introdusă în sistemele de distribuție nu reușește să ajungă, efectiv, la consumatori, fiind pierdută în diferite etape ale procesului.
Pierderile uriașe de apă și impactul asupra buzunarului consumatorilor
Această rată alarmantă de pierdere a apei potabile nu este doar o problemă de mediu, ci și una economică pentru milioane de români. Pe lângă faptul că o mare parte a resursei sunt irosite, consumatorii trebuie să suporte costurile acestor pierderi. În condițiile în care aproape 50% din apa utilizată nu este facturată, se creează o discrepanță flagrantă între resursa utilizată și cea plătită, ceea ce duce la creșterea tarifelor și la o gestionare ineficientă a infrastructurii.
Expertiza în domeniu avertizează de ani buni asupra stării precare a sistemelor de distribuție a apei din țară, multe dintre acestea fiind vechi și prost întreținute. Conform unui raport recent, în unele localități, rata de pierdere a apei poate depăși chiar și 60%, semnalând o nevoie urgentă de investiții și modernizări.
Contextul infrastructurii și al investițiilor deficitare
România se confruntă cu un parc de infrastructură de apă și canalizare învechit, multe rețele fiind de câteva decenii. Lipsa fondurilor suficiente pentru reabilitări și modernizări a condus la o situație în care pierderile ajung să fie normale, iar costurile pentru autorități și consumatori cresc pe măsură ce infrastructura continuă să se degradeze.
Autoritățile locale și centrale trebuie să găsească soluții pentru reducerea acestor pierderi, fie prin detectarea și repararea rapidă a avariilor, fie prin implementarea unor tehnologii de monitorizare și automatizare a rețelelor. În același timp, un plan național de reabilitare a infrastructurii, finanțat din fonduri europene, devine o necesitate stringentă pentru a stopa această hemoragie de apă și a crește eficiența sistemului de distribuție.
Perspectiva viitoare și importanța conștientizării publice
Ridicarea nivelului de conștientizare în rândul populației și autorităților poate fi un pas esențial pentru schimbare. Într-o țară unde resursa de apă potabilă este critică pentru sănătate și sustenabilitate, gestionarea critică a resursei devine o prioritate națională. Deși fondurile alocate și planurile de modernizare sunt, de cele mai multe ori, insuficiente sau întârziate, există o dinamică tot mai pronunțată de priză de conștientizare asupra importanței utilizării eficiente a apei.
Lipsa infrastructurii și a investițiilor adecvate nu mai poate fi ignorată la nesfârșit. România trebuie să acționeze rapid pentru a evita un scenariu în care resursa de apă potabilă să devină tot mai greu de gestionat și mai scumpă pentru toți cetățenii. În inițiativele viitoare ar trebui să se pună un accent sporit pe modernizarea rețelelor, dar și pe educarea populației cu privire la consum responsabil. În lipsa unei intervenții coordonate și urgente, riscul ca pierderile să continue și să se amplifice rămâne foarte mare, punând în pericol securitatea resursei pentru generațiile viitoare.
