Ioan-Aurel Pop desființează zvonurile despre refuzul unei donații de la Constantin Brâncuși în perioada comunistă
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a venit joi cu o clarificare fermă în privința unei informații apărute recent în spațiul public, care susținea că instituția ar fi refuzat, în epoca comunistă, o presupusă donație semnificativă de la celebrul sculptor Constantin Brâncuși. Într-un comunicat oficial, academicianul a subliniat că aceste afirmații sunt neargumentate și a adus în discuție documente istorice care infirmă orice posibilă refuzare din partea Academiei Române.
Clariificări din arhive: procesul verbal care demontează zvonurile
Potrivit declarației sale, Ioan-Aurel Pop a invocat procesul verbal al ședinței Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Artă a Academiei Române din 7 martie 1951. Acest document – despre care a spus că este încă disponibil și consultabil – nu doar că atestă activitatea instituției în acea perioadă, dar semnalează și deschiderea către contacte și donații din partea unor personalități culturale, inclusiv artiști de calibru precum Constantin Brâncuși.
„Această ședință și documentele asociate demonstrează clar că, în mod oficial, nu a existat niciodată un refuz categoric sau o respingere a unei eventuale contribuții din partea marelui sculptor,” a afirmat Pop, adăugând că astfel de afirmații false pot duce la interpretări eronate în rândul publicului și în mediul academic.
Contextul istoric: libertatea de donație în perioada comunistă
Este important de menționat că în perioada comunistă, relația dintre stat și intelectuali, artiști și instituții cultural-științifice a fost adesea fragilă și marcată de o controlare strictă a resurselor și a acțiunilor nestandardizate. În cazul Constantin Brâncuși, sentimentul dominant era unul de respect și admirație pentru operele sale, însă tema donatiilor către instituțiile oficiale era complicată de contextul politic și ideologic al vremurilor.
Deși Brâncuși a fost o personalitate recunoscută internațional, în timpul regimului comunist, autoritățile au fost prudenți în colaborarea cu artiști sau personalități care aveau legături cu Occidentul sau care puteau fi interpretate ca având influențe divergente. Astfel, orice inițiativă de a dona opere sau fonduri ar fi fost probabil filtrată sau chiar blocată, dar nu există dovezi concrete care să susțină că acțiunea unei personalități precum Brâncuși a fost refuzată explicit.
Reacția și interpretarea oficială a Academiei Române
Acțiunea de clarificare a președintelui Academiei Române are la bază o dorință de a combaterea răspândirii unor informații neverificate, dar și de a proteja reputația instituției în fața unor răspândiri false și interpretări eronate. Într-un peisaj cultural și academic adesea complicat de controverse sau interpretări selective ale istoriei, menținerea adevărului și transparența sunt considerate prioritare.
„Ne dorim să punem capăt oricărui speculații nefondate, mai ales atunci când acestea pot afecta imaginea unei instituții cu o tradiție atât de bogată,” a declarat Pop, subliniind că atitudinea corectă față de patrimoniu și față de personalitățile culturale din trecut trebuie să fie de respect și recunoaștere.
Dezbateri și reacții în mediul cultural
Chiar dacă comunicatul oficial al Academiei a venit pentru a demonta aceste zvonuri, dezbaterile în rândul istoricilor și specialiștilor în domeniu continuă. În vreme ce unii experți consideră aceste declarații un pas important spre clarificarea adevărului, alții subliniază că istoria relației dintre Brâncuși și instituția culturală națională poate ascunde alte aspecte pe care cercetările viitoare le vor elucidate.
Până în prezent, nu există alte documente concrete sau mărturii care să ateste existența sau refuzul explicit al unei donații din partea sculptorului. În schimb, această situație atrage atenția asupra necesității de a redeschide arhivele și de a investiga cu mai multă rigurozitate istoria culturală a perioadei comuniste în România.
Pe măsură ce cercetările continuă, rămâne de văzut dacă alte documente vor fi descoperite sau dacă această poveste își va păstra statutul de legendă urbană, alimentată de interpretări și de dorința unor actori de a contura o imagine clară și sinceră a trecutului. Cert este că, pentru moment, instituția condusă de Ioan-Aurel Pop își reafirmă deschiderea către adevăr și respect pentru memoria artistului Constantin Brâncuși, ca și pentru valorile culturii naționale.
