Aurul de investiții, sub presiune: Ce se întâmplă cu prețul metalului prețios
Prețul aurului de investiții a suferit o corecție accentuată în ultimele săptămâni, stârnind îngrijorări în rândul investitorilor. Cauzele acestei scăderi sunt mai complexe decât par la prima vedere și nu implică în mod direct o deteriorare a valorii intrinsece a aurului. Specialiștii subliniază că fluctuațiile sunt rezultatul evoluțiilor pieței pe termen scurt.
Mecanismele din spatele corecției
Conform lui Victor DIMA, manager de trezorerie în cadrul Tavex România, această corecție face parte dintr-un tipar recurent. Tensiunile geopolitice generează creșterea prețului petrolului, amplificând presiunile inflaționiste. Drept urmare, ratele dobânzilor rămân ridicate, iar randamentele obligațiunilor cresc. O parte din capital se orientează, astfel, către dolarul american și activele generatoare de randament. Aurul își pierde temporar din impuls, deși rolul său pe termen lung rămâne intact.
Un exemplu relevant din istorie ilustrează acest mecanism. În 1973, restricțiile de producție de petrol impuse de țările OPEC au dus la o creștere de patru ori a prețului petrolului. Inițial, aurul a înregistrat o scădere, urmată de o apreciere de 150% în următorii doi ani și de o creștere de aproximativ 2.300% între 1971 și 1980.
Această dinamică pare să se repete și în prezent. Scăderea inițială creează confuzie în rândul investitorilor, dar este urmată de o mișcare pe termen lung. Potrivit lui DIMA, fiecare ciclu major începe cu incertitudine, unii investitorii vind din lipsă de înțelegere a fenomenelor.
Faza de absorbție și perspectivele pe termen lung
DIMA explică faptul că piața aurului evoluează în mai multe faze. În prezent, piața pare să se afle în faza de absorbție, o perioadă în care prețurile sunt sub presiune, iar deciziile investitorilor sunt influențate de teamă. Aurul este un instrument de conservare a valorii, nu unul pentru profit rapid.
În contextul economic actual, datoria națională a Statelor Unite a depășit 39 de trilioane de dolari, ceea ce generează îngrijorări privind stabilitatea monedei. În același timp, băncile centrale rămân cumpărători de AUR, semnalând cererea solidă.
Luând în considerare schimbările globale, Victor DIMA consideră că perspectiva pe termen lung rămâne neschimbată. Prețul aurului ar putea depăși pragul psihologic de 10.000 de dolari pe uncie până la finalul acestui ciclu.
