În inima Bucureștiului, fostul Hotel Kiriazi, un monument istoric plin de istorie, este scos la vânzare pentru 3 milioane de euro. Clădirea, situată în apropierea străzilor Blănari și Băcani, în centrul vechi, a fost cândva un simbol al eleganței cosmopolite. Acum, însă, se confruntă cu o stare avansată de degradare.
Un monument istoric în căutarea unui nou destin
Construit în 1882, hotelul cu 50 de camere a fost martorul unor vremuri de mult apuse. Tencuiala căzută, ferestrele fără geamuri și curtea interioară tăcută spun o poveste despre trecerea timpului. Terenul generos, de peste 1.000 de metri pătrați, dezvăluie urmele unei istorii care începe în secolul al XVIII-lea, cu Hanul lui Zamfir.
Doctorul G. Kiriazi, un personaj influent al epocii, a cumpărat bucată cu bucată fostele proprietăți ale hanului la sfârșitul secolului al XIX-lea. Între 1882 și 1884, el a ridicat hotelul care avea să-i poarte numele. Astăzi, proprietatea se află în așteptarea unui cumpărător care să-i redea strălucirea de odinioară.
De la han la hotel, o istorie de 144 de ani
La parterul și în subsolul hotelului funcționau prăvălii și spații comerciale. La etaje erau camerele de hotel și locuințe temporare pentru călători, conform spiritului vremurilor. Curtea interioară, protejată și secretă, amintea de tipologia hanului urban. În acea curte, trăsurile intrau odinioară pentru a-și lăsa pasagerii peste noapte.
Hotelul Kiriazi a devenit rapid un punct de reper pentru Bucureștiul cosmopolit. Aici funcționa Birtul Ștefănescu, un loc frecventat de Mihai Eminescu. Ziarul „Voința Națională” își avea sediul în aceeași clădire, iar pereții au absorbit dezbateri politice și ambiții burgheze.
De la glorie la ruină, povești tragice și ambiții ratate
Naționalizarea din 1950 a marcat sfârșitul unei epoci de glorie. Hotelul a fost transformat în imobil de locuințe, iar intervențiile brutale și lipsa întreținerii au deteriorat fațadele. Clădirea este acum monument istoric de grupa B, dar acest statut nu a adus salvarea.
În 1931, ziarul „Dimineața” relata despre o tentativă de sinucidere în hotel, iar în 1940, „Tempo!” scria despre o tânără găsită aproape moartă după ce a înghițit o cantitate mare de tinctură de iod. Ziarele vremii publicau detalii despre viața de zi cu zi a hotelului, care era un loc de întâlnire și refugiu.
Potențialul de a restaura și revitaliza această bijuterie arhitecturală este recunoscut de specialiști, dar restaurarea necesită investiții considerabile. Într-o piață imobiliară dinamică, fosta glorie a hotelului Kiriazi, cu o istorie bogată și povești în spatele zidurilor sale, așteaptă o nouă șansă.
