Conform Descopera: O moștenire genetică de la neanderthalieni influențează și astăzi constituția fizică a unor oameni, conferindu-le o masă musculară mai mare și trăsături specifice ale craniului și dinților. Un studiu internațional, publicat în revista Current Biology, a identificat o variantă a receptorului hormonului de creștere, moștenită de Homo sapiens de la neanderthalieni, care explică aceste efecte.
Rolul receptorului hormonului de creștere
Cercetătorii, coordonați de Hugo Zeberg de la Karolinska Institutet din Suedia și Philipp Kanis de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, s-au concentrat pe receptorul hormonului de creștere. Această proteină de la suprafața celulelor este esențială pentru modul în care hormonul de creștere acționează asupra oaselor și mușchilor. Echipa a descoperit că varianta neanderthaliană a acestui receptor prezintă două modificări genetice care lipsesc din forma predominantă la oamenii moderni.
Experimentele de laborator au demonstrat că celulele cu receptorul neanderthalian răspund mult mai puternic la hormonul de creștere, dezvoltându-se cu aproximativ 40% mai mult comparativ cu cele care posedă varianta modernă. S-a constatat că una dintre cele două modificări genetice este principalul factor responsabil pentru această intensificare a răspunsului.
Impactul asupra populației umane actuale
Această variantă genetică a fost transmisă speciei noastre, Homo sapiens, în urma încrucișărilor cu neanderthalienii, evenimente care au avut loc acum aproximativ 47.000 de ani. În prezent, gena este mai frecventă în Asia de Sud și de Est, unde aproximativ 24% din populație o poartă, în timp ce în Europa procentajul este de doar 0,5%.
Pentru a valida observațiile din laborator în contextul vieții reale, oamenii de știință au analizat date genetice și antropometrice de la peste un milion de indivizi. Rezultatele au arătat că adulții care purtau varianta neanderthaliană aveau, în medie, cu aproximativ 270 de grame mai multă masă musculară decât cei care nu moșteniseră această genă.
Trăsături scheletice și limitări ale influenței genetice
Pe lângă efectele asupra masei musculare, studiul a relevat că purtătorii acestei variante genetice tind să aibă o porțiune posterioară a mandibulei ușor mai scurtă și rădăcini dentare mai reduse, trăsături care amintesc de anatomia neanderthalienilor. Cu toate acestea, autorii studiului subliniază că această moștenire genetică este doar un factor dintre mulți alții care influențează dezvoltarea corpului uman. Ea nu explică de una singură constituția robustă a neanderthalienilor și nici nu determină în mod exhaustiv aspectul fizic general al unei persoane.
Analiza datelor provenite de la peste 6.000 de copii nu a indicat nicio influență asupra creșterii până la vârsta de 11 ani, sugerând că efectele variantei genetice devin vizibile abia în perioada pubertății, odată cu creșterea semnificativă a nivelului hormonului de creștere.
Sursa: Descopera
