Sfântul Haralambie, simbol al vindecării și protecției, celebrat pe 10 februarie
Pe 10 februarie, credincioșii ortodocși sărbătoresc Sfântul Haralambie, o figură centrală în tradiția creștină, recunoscută pentru darul vindecării și puterea de a alina suferințele omenești. Această zi, marcată în calendarul ortodox cu cruce neagră, reunește oamenii în slujbe religioase, oferindu-le ocazia de a-și reafirma credința și de a căuta sprijinul divin în fața încercărilor.
„Sfântul Haralambie este un adevărat apărător împotriva bolilor și epidemiilor. În vremuri de neliniște, oamenii îi cer ajutorul, iar rugăciunile adresate lui sunt adesea împlinite,” afirmă preotul Marius Oblu de la Biserica Iancu Vechi-Mătăsari din București. Credința în puterea sa de a alina suferința a crescut de-a lungul timpului, iar tradițiile care îi sunt dedicate reflectă această încredere profundă.
Rădăcinile unei tradiții milenare
Sfântul Haralambie, episcop al cetății Magnezia în Asia Mică, a trăit în secolul al II-lea, într-o perioadă marcată de persecuții severe împotriva creștinilor. Refuzând să renunțe la credința sa în Hristos, a fost torturat până la moarte, dar exemplul său a inspirat multe convertiri la creștinism. „Răbdarea sa și statornicia în fața suferințelor au mari rădăcini în credința noastră,” subliniază Oblu.
Considerat protectorul celor aflați în suferință, Haralambie este invocat în special în perioade de criză sanitară. Tradiția creștină îi atribuie puterea de a ține sub control bolile infecțioase, ceea ce îl face un simbol al speranței în fața adversităților. Oamenii își amintesc cu respect de momentele în care rugăciunile lor au fost împlinite, iar vindecările miraculoase sunt adesea menționate în comunitățile de credincioși.
Obiceiuri și practici de venerare
În ziua de Sfântul Haralambie, o serie de obiceiuri străvechi sunt respectate cu sfințenie. Credincioșii merg la biserică pentru a aduce ofrande, cum ar fi colivă, colaci sau miere. Aceste ofrande nu doar că simbolizează recunoștința față de darurile divine, dar și solidaritatea cu cei care au plecat dintre noi.
„Coliva este un simbol important în slujbele noastre, amintind atunci când ne rugăm pentru sufletele celor dragi,” explică preotul Oblu. „Este o formă de evlavie care reflectă legătura noastră cu sfintele tradiții.” În unele regiuni, este obiceiul de a sfinți mierea, considerată a aduce abundență și sănătate, asociată cu protecția pe care Sfântul Haralambie o oferă stupilor și albinelor.
De asemenea, ziua de 10 februarie este marcată prin evitarea muncilor grele, un gest de respect față de sacralitatea sărbătorii. Câteva ore de reculegere și rugăciune sunt considerate esențiale pentru a menține un echilibru spiritual în case și familii.
Celebrarea zilei de Sfântul Haralambie nu se reduce doar la tradiții, ci devine un prilej de întâlnire pentru comunitate. Oamenii se reunesc, își împărtășesc experiențele și întăresc legăturile prin credință.
Pe scurt, Sfântul Haralambie rămâne un far de speranță pentru mulți, un simbol al credinței care oferă alinare și putere în vremuri dificile. Cu fiecare 10 februarie, dorința de sănătate și protecție pentru familii este reînnoită, iar credința în puterea divină se afirmă cu și mai multă intensitate.
