România recunoscută pentru consultarea elevilor și studenților în procesul de elaborare a legislației educaționale, dar fără obligație legală clară
România figurează în raportul UNESCO privind implicarea tinerilor în deciziile publice, fiind menționată ca stat care a avut în vedere consultarea directă a elevilor și studenților în procesul de creare a legilor educației din 2023. Aceasta, însă, se află într-un punct de cotitură: deși formal s-au desfășurat consultări, lipsește o legislație clară care să oblige autoritățile să asculte și să integreze în mod regulat și obligatoriu opiniile tinerilor în procesul decizional.
Participarea voluntară și lipsa unui cadru legal robust
Consultările cu reprezentanți ai elevilor și studenților, descrise în raportul UNESCO, indică o anumită deschidere a autorităților române față de vocea tinerilor, dar aceste inițiative rămân, de cele mai multe ori, la nivel voluntar. România a avut, în ultimii ani, acțiuni semnificative în sensul de a deschide porți dialogului cu tinerii în domeniul educației, însă statutul acestora ca actori cu drepturi și responsabilități legale concrete nu este întărit prin legislație.
Explicând această situație, experții subliniază că „fără o obligație legală clar definită, dialogul riscă să rămână punctual și să nu se transforme într-un mecanism de participare efectivă”. În practică, acest lucru înseamnă că tinerii pot fi consultați sporadic, dar deciziile majore în domeniu pot fi adoptate fără implicații directe ale reprezentanților lor.
Contextul legislativ și eforturile anterioare în țară
De-a lungul anilor, România a făcut pași către o implicare mai largă a societății civile în procesul legislativ. În domeniul educației, strategii și ordine de ministres au fost elaborate adesea în consultare cu diverse grupuri, inclusiv elevi și studenți, dar aceste consultări rămân, în cele mai multe cazuri, informative, fără o forță obligatorie clară a deciziei.
În ultimii ani, unele acte normative au introdus prevederi pentru includerea opiniei tinerilor, însă implementarea reală a acestor recomandări s-a dovedit a fi dificilă și inconsistentă. În lipsa unui cadrul legal durabil, aceste inițiative se limitează la acțiuni de curtoazie, mai degrabă decât la transformări reale ale mecanismelor de participare.
Impactul pe termen lung și perspectivele viitoare
În raportul UNESCO, România este menționată ca un exemplu de țară care a început să acorde atenție procesului de consultare a tinerilor, dar care trebuie să întărească această componentă prin cadrul legislativ. Experții și reprezentanții societății civile subliniază necesitatea adoptării unor legi clare, care să impună autorităților obligația de a include reprezentanți ai tinerilor în toate etapele procesului decizional din domeniul educației.
Pentru generațiile viitoare, această modificare legislativă ar putea însemna o democratizare reală a procesului de elaborare a legilor, asigurându-se că opiniile elevilor și studenților devin o parte integrantă a politicilor educaționale. Actualmente, însă, România încă se află într-un proces de consolidare a acestor mecanisme, dar perspectiva unei reguli clare și obligatorii pare să fie departe de a fi atinsă.
Guvernul și autoritățile educaționale trebuie să decidă dacă vor transforma această formalitate în practică, precum și dacă vor învăța din exemplele altor țări care au reușit să institutionalizeze participarea tinerilor în mod real. În definitiv, implicarea activă a tinerilor în deciziile care le vor modela viitorul rămâne un deziderat de atins, dar și o necesitate urgentă pentru o societate democratică matură.
