O fosilă celebră, considerată mult timp drept cea mai veche caracatiță din lume, s-a dovedit a fi, de fapt, altceva. Cercetătorii au analizat fosila veche de 300 de milioane de ani și au descoperit dinți minusculi conservați. Aceștia demonstrează că nu era o caracatiță, ci un animal înrudit cu nautilul. Descoperirea, publicată în Proceedings of the Royal Society B, schimbă semnificativ ceea ce se știa despre evoluția acestor creaturi marine.
O identificare greșită devenită record mondial
Fosila, descoperită în statul Illinois, SUA, în anul 2000, fusese interpretată ca având caracteristici specifice caracatițelor. Această interpretare stabilea apariția lor cu aproximativ 150 de milioane de ani mai devreme decât se credea. Însă, tehnologiile moderne au permis o analiză mai amănunțită. S-a folosit imagistica cu sincrotron, o tehnică ce utilizează fascicule de lumină intense pentru a „scana” structuri invizibile la suprafață.
Rezultatul-cheie a fost descoperirea unei radule, o structură de hrănire specifică moluștelor, cu dinți. Numărul și forma acestor dinți au exclus ipoteza unei caracatițe. Nautiloidele au aproximativ 13 dinți pe rând, în timp ce caracatițele au 7 sau 9. Dinții descoperiți corespund perfect cu cei ai unei alte fosile cunoscute, Paleocadmus pohli, găsită în aceeași zonă. Cercetătorii au concluzionat că animalul s-a descompus parțial înainte de fosilizare, ceea ce i-a alterat forma și a dus la interpretarea greșită.
Ce schimbă noua descoperire
Nautilul este o specie care există și astăzi, fiind adesea numită „fosilă vie”. Fosilele de tip Paleocadmus descoperite reprezintă acum cea mai veche dovadă de țesut moale de nautiloid cunoscută, depășind recordul anterior cu aproximativ 220 de milioane de ani. Această descoperire schimbă cronologia evoluției caracatițelor, sugerând că au apărut mult mai târziu, în perioada Jurasic.
Thomas Clements, autorul principal al studiului, a declarat: „Se pare că cea mai faimoasă fosilă de caracatiță din lume nu a fost niciodată o caracatiță. Era o rudă a nautilului, aflată în descompunere timp de săptămâni întregi înainte de a fi îngropată și conservată în rocă, iar acest proces a făcut-o să semene uimitor de bine cu o caracatiță.” Separarea evolutivă dintre caracatițe și rudele lor cu zece brațe ar fi avut loc în Mezozoic, nu cu sute de milioane de ani mai devreme.
