Conform Digi24: Constanța, București, Oradea, Brașov și Buzău au primit, din partea agenției de rating Fitch Ratings, un calificativ de „BBB-”, cu perspectivă negativă. Aceeași evaluare o are și România. Deși la prima vedere poate părea o informație strict financiară, aceste ratinguri au o importanță majoră pentru administrațiile locale care doresc să atragă fonduri pentru investiții, deoarece influențează încrederea investitorilor și costul împrumuturilor.
Ce înseamnă un rating local și cine îl solicită
Ratingul acordat de Fitch nu este o „notă” pentru administrația locală sau un clasament între municipii, ci un instrument financiar destinat investitorilor. El devine esențial atunci când o administrație locală intenționează să se finanțeze prin emiterea de obligațiuni municipale, adică să împrumute bani direct de pe piața de capital pentru proiecte de investiții.
Investitorii au nevoie să știe cât de probabil este ca orașul să își achite datoria la timp, iar aici intervine rolul agenției de rating. „Ratingul se traduce într-o cifră. Cifra aceea se numește PD, Probability of Default, și arată care este probabilitatea ca, în următoarele 12 luni, emitentul unei obligațiuni să intre în default”, explică Adrian Codîrlașu, președintele CFA România.
Acest rating este cerut de cel care vrea să emită obligațiunea pentru a determina prețul și dobânda corectă, deoarece riscul de faliment este direct corelat cu dobânda. Investitorii folosesc ratingul pentru a compara obligațiunile disponibile pe piață și pentru a evalua dacă dobânda oferită compensează riscul asumat.
De ce doar câteva orașe din România au rating Fitch
Spre deosebire de ratingul suveran al României, care este monitorizat global, ratingurile administrațiilor locale nu sunt acordate automat. În majoritatea cazurilor, evaluarea este solicitată și plătită de către entitatea emitentă. „Ratingul este cerut de emitent înainte de emisiunea obligațiunii și este plătit de acesta. Și costă, nu este ieftin. Este, practic, un audit independent realizat de o agenție de rating asupra situației financiare prezente și, mai ales, viitoare”, detaliază Codîrlașu.
Nu toate municipiile solicită un rating, în special dacă nu intenționează să emită obligațiuni sau să atragă investitori instituționali. Un exemplu este Clujul, care a avut un rating Fitch retras după încheierea contractului cu agenția, deoarece administrația locală nu a mai dorit să achite serviciul. Retragerea unui rating poate ridica semne de întrebare în rândul investitorilor cu obligațiuni emise pe piață.
Ratingurile nu sunt acordate o singură dată, ci sunt actualizate anual sau semestrial, în funcție de calendarul stabilit. Aceasta explică de ce municipiile nu primesc evaluările în aceeași perioadă.
Analiza Fitch: ce se evaluează și ce limitează ratingul
Agenția de rating analizează stabilitatea veniturilor, flexibilitatea în ajustarea taxelor și cheltuielilor, lichiditatea, structura datoriei, expunerea la riscuri și capacitatea de rambursare pe termen lung. În cazul Constanței, Fitch a apreciat economia diversificată și rata șomajului sub media națională, dar a atras atenția asupra faptului că 87% din datoria orașului are dobândă variabilă și 61% este denominată în euro, generând riscuri de creștere a ratelor dobânzii și valutare.
Fitch acordă două calificative: Standalone Credit Profile (SCP), care măsoară puterea financiară proprie a orașului, și Issuer Default Rating (IDR), ratingul efectiv al emitentului. În practică, IDR nu poate depăși ratingul suveran al României. De exemplu, pentru Constanța, SCP a fost „a-”, peste ratingul final de „BBB-”.
Aceeași situație este valabilă și pentru București, Brașov, Oradea și Buzău, care au primit calificativul „BBB-” cu perspectivă negativă. Perspectiva negativă reflectă ratingul suveran al României, care limitează și ratingurile administrațiilor locale. Chiar dacă situația financiară proprie a unor municipii, precum Oradea, este mai solidă (SCP „A-”), ratingul final este plafonat de cel al statului român.
Impactul ratingului local asupra comunităților
Un rating bun poate însemna costuri de împrumut mai mici pentru administrația locală, permițând astfel alocarea de resurse mai mari pentru proiecte de investiții și servicii publice. Pe de altă parte, un rating slab ar putea duce la dobânzi mai mari, care ar solicita bugetul local și ar limita fondurile disponibile pentru dezvoltare.
Ratingul local este strâns legat de calificativul țării. O eventuală retrogradare a României de către o agenție de rating s-ar reflecta automat și în ratingul municipiilor evaluate. Conform analizei Fitch, o eventuală retrogradare a României ar fi transmisă și ratingului municipiului Constanța.
Adrian Codîrlașu menționează că investitorii urmăresc, de regulă, cel mai mic rating acordat de marile agenții de rating pentru a aborda prudent investițiile. Chiar dacă un municipiu are o situație financiară solidă, percepția investitorilor asupra riscului de țară influențează încrederea în economia României și, implicit, costul finanțării proiectelor locale.
Referitor la evaluarea Moody’s pentru România, așteptată vineri, Codîrlașu anticipează șanse egale, 50-50, între menținerea ratingului actual și o posibilă retrogradare. El menționează că parcursul Fitch, cu o opinie inițială diferită și un apel din partea autorităților române, arată o anumită înrăutățire față de raportul precedent.
Sursa: Digi24
