Fiziciana uitată care a schimbat lumea: povestea lui Lise Meitner
Fisiunea nucleară, fenomenul care a deschis calea erei atomice, a fost în mare parte înțeleasă datorită muncii lui Lise Meitner. Cu toate acestea, în 1944, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat doar colaboratorului ei, Otto Hahn. Această decizie controversată a ridicat semne de întrebare asupra rolului femeilor în știință și a modului în care contribuțiile lor sunt recunoscute.
Lise Meitner, născută la Viena în 1878, a fost o figură centrală în fizica secolului XX. A studiat fizica la Universitatea din Viena, obținând doctoratul în 1906. Un an mai târziu, s-a mutat la Berlin, unde a început o colaborare de lungă durată cu chimistul Otto Hahn. Împreună, au făcut descoperiri importante în domeniul radioactivității.
Descoperirea și nedreptatea Nobel
În anii ’30, Meitner și Hahn au început să studieze comportamentul nucleului de uraniu sub bombardament cu neutroni. Experimentele lor au condus la o descoperire surprinzătoare: nucleul de uraniu se diviza, eliberând o cantitate mare de energie. Hahn nu a reușit să ofere o explicație teoretică pentru acest fenomen. A apelat la Meitner, care, fiind de origine evreiască, fusese nevoită să fugă în Suedia din cauza legilor rasiale naziste.
Împreună cu nepotul său, fizicianul Otto Frisch, Meitner a analizat datele experimentale și a oferit o interpretare revoluționară. A demonstrat că nucleul de uraniu se divide în două fragmente mai mici, cu o parte din masă transformându-se în energie, conform celebrei ecuații a lui Einstein, E=mc². Frisch a numit acest proces „fisiune nucleară”. Articolul lor din 1939 a pus bazele înțelegerii unui fenomen cu implicații profunde.
În ciuda contribuției sale cruciale, Premiul Nobel pentru Chimie din 1944 a fost acordat exclusiv lui Otto Hahn, „pentru descoperirea fisiunii nucleare”. Rolul lui Meitner a fost minimalizat, probabil din cauza prejudecăților de gen și a statutului ei de refugiat.
Refuzul de a participa la proiectul Manhattan și moștenirea sa
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Meitner a refuzat să se implice în Proiectul Manhattan, proiectul american de dezvoltare a bombei atomice. Ea nu a dorit să fie asociată cu utilizarea militară a descoperirii sale, deși presa americană a numit-o, fără consimțământul ei, „mama bombei atomice”. După război, ea a continuat să sublinieze importanța responsabilității morale a cercetătorilor.
Lise Meitner a murit în 1968, la vârsta de 89 de ani, în Cambridge, Marea Britanie. Pe piatra sa funerară stă scris: „o fiziciană care nu și-a pierdut niciodată umanitatea”. În 1997, Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată a onorat-o, numind elementul chimic 109 meitneriu (Mt), o recunoaștere tardivă a contribuției sale.
