România riscă să rateze o nouă oportunitate strategică în contextul crizei de kerosen la nivel european, conform analizei președintelui Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță. Autoritățile par orientate exclusiv către creșterea producției de motorină pentru piața internă, ignorând potențialul semnificativ de a deveni un jucător important în securitatea energetică a regiunii.
România ar putea juca un rol crucial prin producția de kerosen (combustibil de aviație) pentru Uniunea Europeană, concomitent cu creșterea producției de motorină pentru consumul intern. O astfel de strategie ar necesita o abordare strategică și o poziționare activă la nivel european. În contextul actual, lipsa kerosenului rafinat reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru continent, în timp ce România deține resursele și capacitățile necesare pentru a contribui la soluționarea acestei crize.
Un potențial neexploatat
Europa se confruntă cu un consum anual de aproximativ 80 de milioane de tone de kerosen, dar produce intern doar între 40% și 60% din necesar. Dependența de importuri este semnificativă, cu importuri din zona Golfului care reprezintă aproximativ 75% din totalul importurilor europene. România, cu o producție de țiței aflată în top 3 în UE și cu o capacitate de rafinare considerabilă, ar putea produce între 1,4 și 1,9 milioane de tone de kerosen anual.
Această cantitate ar putea acoperi o parte importantă din necesarul de kerosen al Europei de Sud-Est, oferind stabilitate sistemului energetic regional. Rafinăria Petromidia, care operează în principal cu țiței din Kazakhstan, Azerbaidjan și Libia, oferă un avantaj strategic, fiind mai puțin dependentă de fluxurile prin Strâmtoarea Ormuz. Poziția geografică, cu acces la Marea Neagră și fluxuri alternative de materii prime, consolidează potențialul României.
Oportunități ratate
Deși deține resurse și capacități, România pare să nu aibă o strategie clară de poziționare europeană, politică și industrială. Această lipsă de viziune se traduce în pierderi concrete. România ar putea obține venituri suplimentare prin exporturi, estimate între 300 și 900 de milioane de dolari anual. De asemenea, o poziționare strategică ar oferi României o mai mare influență în Uniunea Europeană, permițând negocierea unor priorități logistice, acces preferențial la țiței alternativ și un rol în coordonarea stocurilor.
În schimb, România se concentrează pe operațiuni comerciale, ratând oportunitatea de a se implica în viitorul producției de combustibili sustenabili, cum ar fi SAF (Sustainable Aviation Fuel). O investiție OMV Petrom de 750 de milioane de euro pentru producția de SAF, începând cu 2028, ar putea fi un atu geopolitic, dar fără o poziționare strategică actuală, România riscă să devină un simplu subcontractor, mai degrabă decât un jucător important în UE.
O problemă de voință
Dumitru Chisăliță subliniază că România nu pierde din cauza dimensiunii reduse, ci din cauza unei abordări limitate. Criza de kerosen, generată de blocaje în lanțul de aprovizionare, oferă țărilor „medii” oportunitatea de a deveni indispensabile. România îndeplinește toate condițiile pentru a valorifica această oportunitate, dar, în lipsa unei strategii adecvate, riscă să rateze șansa de a deveni un nod crucial pentru asigurarea securității energetice în Europa de Sud-Est.
