SUA, prinsă în capcana unei strategii subestimate în conflictul cu Iranul
Administrația condusă de Donald Trump a subestimat în mod grav capacitatea de ripostă militară a Iranului, dar și implicațiile economice ale conflictului cu această țară. O analiză publicată recent de The Telegraph scoate la iveală erorile de calcul ale Washingtonului în ceea ce privește gestionarea tensiunilor din Orientul Mijlociu și riscul blocării Strâmtorii Hormuz.
Conflictul a escaladat rapid după primele lovituri aeriene lansate la sfârșitul lunii februarie asupra unor obiective militare iraniene. Considerată cea mai amplă intervenție americană în regiune din ultimii ani, operațiunea a vizat infrastructura militară și programul de rachete al Teheranului. Atacurile au dus inclusiv la eliminarea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei.
Reacția Iranului și greșelile de calcul ale Washingtonului
Răspunsul Iranului a fost prompt. Teheranul și forțele aliate au lansat atacuri cu rachete și drone asupra unor ținte din statele din Golf, inclusiv infrastructuri energetice și hoteluri din capitalele regionale. Un atac cu dronă asupra unei baze americane din regiune a provocat primele pierderi în rândul militarilor americani, zeci de soldați fiind răniți.
Analiștii argumentează că una dintre principalele probleme ale strategiei americane a fost supraîncrederea bazată pe succesul unor operațiuni anterioare. „Cred că cea mai mare problemă a fost presupunerea că poți bombarda Iranul și că regimul se va prăbuși. Asta contrazice ceea ce știm despre efectele bombardamentelor aeriene, despre Iran și despre modul în care funcționează naționalismul”, a explicat Benjamin Friedman, expert în politici de apărare la centrul american de analiză Defense Priorities.
Scenarii de criză energetică și divergențe în administrația americană
Escaladarea conflictului a amplificat temerile privind o criză energetică globală. Iranul a perturbat fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul energiei, ceea ce a dus la creșterea prețului petrolului peste pragul de 100 de dolari pe baril.
Generalul Dan Caine, șeful Statului Major al SUA, a avertizat oficialii americani că o intervenție militară ar putea determina Iranul să recurgă la blocarea Strâmtorii Hormuz. Surse citate de presa americană susțin însă că Donald Trump a fost convins că Teheranul „va capitula probabil înainte de a întrerupe cea mai importantă rută energetică a lumii”.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a recunoscut că intensitatea reacției iraniene a surprins Washingtonul. În interiorul administrației americane au apărut și semne de divergență. Vicepreședintele JD Vance, care criticase și în trecut intervențiile militare din Orientul Mijlociu, privește cu scepticism evoluția conflictului.
Unii oficiali americani încearcă să contureze o strategie de ieșire din conflict. Potrivit analiștilor citați, secretarul de stat Marco Rubio și secretarul Apărării Pete Hegseth ar fi prezentat scenarii care ar permite Washingtonului să declare că principalele obiective militare au fost atinse.
Inclusiv Donald Trump a sugerat că operațiunea ar fi fost decisă încă din primele momente ale conflictului.
După moartea liderului suprem, puterea a fost preluată de Mojtaba Khamenei, fiul fostului ayatollah, ceea ce arată că structura regimului rămâne stabilă. Experții în politici de apărare spun că evoluțiile indică o lipsă de pregătire pentru cele mai dificile scenarii: „Dacă trimiți pușcași marini în regiune, aceștia ar fi trebuit să fie deja acolo înainte de începerea războiului. Nu aștepți două săptămâni pentru a-i desfășura în regiune”.
