Europa, captivă într-o dependență periculoasă de energiile fosile, trebuie să-și redefinească rapid strategia energetică pentru a asigura securitatea și independența sa pe termen lung. Potrivit experților, în ciuda obiectivelor ambițioase privind tranziția către energia verde, continentul se confruntă încă cu o dependență majoră de combustibili fosili, mulți dintre aceștia fiind importați din state precum Rusia, Statele Unite sau statele din Orientul Mijlociu. În prezent, această dependență atinge nivelul de 73% din consumul total de energie primară, ceea ce face ca Europa să fie vulnerabilă la instabilitatea piețelor internaționale și la politicile interne ale țărilor exportatoare.
Dependenta de energia fosila, o vulnerabilitate majoră
În ultimii ani, Uniunea Europeană și-a stabilit ambiții majore pentru reducerea emisiilor de carbon și promovarea energiei regenerabile. Însă, realitatea de pe teren arată o dinamică diferită. În condițiile în care aproape trei sferturi din energia primară consumată în UE provine încă din surse fosile, continentul se află într-un impas. În ciuda promovării energiei verzi și a investițiilor masive în tehnologii precum eoliana și fotovoltaica, infrastructura existentă, dependența de importuri și ritmul lent de adoptare a soluțiilor cu emisii scăzute continuă să alimenteze această vulnerabilitate.
Specialiștii avertizează că această situație nu doar că afectează politicile climatice, ci pune în pericol și stabilitatea economică a Europei, în special dacă se persistă pe această cale. “Renunțarea la energiile fosile nu mai este doar o opțiune, ci o necesitate urgentă dacă dorim să evităm o dependență excesivă de politicieni și de piețele globale volatile,” afirmă un expert în energie.
Context european și geopolitic: rivalitatea pentru resurse
Unul dintre cele mai mari riscuri ale dependenței de combustibili fosili importanți îl reprezintă vulnerabilitatea geopolitică. În cazul unui conflict sau a unor tensiuni în zonele de tradiție ale furnizorilor, Europa riscă să-și rămână fără surse de energie importante. În ultimii ani, tensiunile în Ucraina, preocupările legate de aprovizionarea cu gaze de la Moscova și fluctuațiile prețurilor au demonstrat fragilitatea sistemului energetic european.
Din această perspectivă, diversificarea surselor și accelerarea investițiilor în energie regenerabilă devin critice. Acest lucru nu doar că ar reduce dependența de resursele externe, ci ar consolida autonomia energetică a continentului. În plus, dezvoltarea tehnologiilor de stocare și infrastructurilor moderne de distribuție poate AJUTA la gestionarea eficientă a variabilității surselor regenerabile și la reducerea costurilor de energie pentru consumatori.
Este Europa pe drumul cel bun?
Deși există angajamente ferme pentru reducerea emisiilor de carbon și pentru creșterea ponderii energiei verzi, tranziția rămâne lentă. Statele membre întâmpină dificultăți în adaptarea infrastructurii și în mobilizarea resurselor financiare necesare pentru asumarea unor obiective ambițioase. În plus, unele industrii și stakeholderi sunt reticenți la schimbare, temându-se de impactul asupra competitivității și locurilor de muncă.
Pe termen scurt, principalele beneficii ale diversificării și ale investițiilor în energie curată constau în reducerea vulnerabilității geopolitice, crearea de noi locuri de muncă și reducerea impactului asupra mediului. Cu toate acestea, pentru a atinge obiectivele ambițioase asumate, Europa trebuie să transforme în mod radical agendele energetice și să accelereze implementarea proiectelor de energie regenerabilă.
Pe măsură ce evoluează piețele și tehnologia, alianțele și investițiile în cercetare și dezvoltare vor juca un rol pivotal. Întrebarea rămâne: va reuși Europa să își reducă semnificativ dependența de energiile fosile și să devină un model de energie sustenabilă, sau va rămâne captivă în capcana continuă a resurselor importate? Răspunsul va fi decisiv pentru poziția ei în geopolitica energetică globală și pentru sănătatea planetei.
