Conform Descopera: Apariția neașteptată a drepturilor mecanice: de la piane la licențe obligatorii
Conceptul de „drept mecanic”, care permite în anumite condiții înregistrarea unei melodii deja lansate prin plata unei taxe stabilite prin lege, fără a mai fi necesar acordul direct al compozitorului, își are originile nu în era discurilor de vinil sau a radioului, ci în cea a pianelor mecanice și a rolelor perforate. La începutul secolului XX, pianele automate, care redau muzică prin intermediul rolelor de hârtie perforată, erau extrem de populare, dar au ridicat o problemă nouă pentru drepturile de autor. Compozitorii au contestat utilizarea melodiilor lor în aceste role.
Decizia Curții Supreme a Statelor Unite din 1908, în procesul White-Smith Music Publishing Co. v. Apollo Co., a stabilit că o rolă de pian nu era considerată o copie a unei partituri, prin urmare producerea sa nu încălca drepturile de autor conform legii de la acea vreme. În urma lobby-ului compozitorilor, Legea drepturilor de autor din 1909 a introdus prima licență mecanică obligatorie. Aceasta permitea reproducerea mecanică a unei compoziții muzicale deja autorizate, cu respectarea condițiilor legale și plata unei taxe de doi cenți pe exemplar.
Conflictul dintre ASCAP și radiouri, un impuls pentru muzica country și blues
Până în 1940, ASCAP (American Society of Composers, Authors and Publishers) deținea monopolul asupra licențierii drepturilor de autor pentru muzica difuzată la radio în Statele Unite. Un conflict major a izbucnit între ASCAP și posturile de radio americane, pe fondul cererii unor taxe de licențiere mult mai mari din partea ASCAP. Ca răspuns, radiourile au decis să renunțe la catalogul organizației începând cu 1 ianuarie 1941, apelând tot mai mult la BMI (Broadcast Music, Inc.), o organizație creată în 1939 ca alternativă, care reprezenta compozitori și editori din genuri precum country, blues și gospel.
Perioada boicotului de către marile rețele radio americane, între 1 ianuarie și 29 octombrie 1941, a oferit acestor genuri muzicale un spațiu mult mai mare în programe. Acest lucru a contribuit semnificativ la creșterea vizibilității lor la nivel național. Conflictul s-a încheiat în octombrie 1941, odată cu ajungerea la un acord privind taxele de licențiere. Un eveniment notabil din acea perioadă a fost concedierea lui DeFord Bailey, unul dintre primii artiști importanți ai Grand Ole Opry și un muzician afro-american de referință al emisiunii, decizia fiind legată, cel puțin parțial, de conflictul ASCAP.
Controlul asupra muzicii: de la Sam Cooke la Paul McCartney și Michael Jackson
Dorința de control asupra propriilor creații a fost o constantă în industria muzicală. Sam Cooke, celebrul cântăreț afro-american, a fondat în 1959, alături de omul său de afaceri J. W. Alexander, casa de discuri SAR Records, și a devenit partener în Kags Music, o companie care îi administra drepturile asupra cântecelor. Ulterior, în 1963, Cooke și Alexander au apelat la managerul Allen Klein, care a negociat un contract cu RCA. Acesta permitea ca Tracey Records, o companie asociată lui Cooke, să dețină și să exploateze înregistrările sale, în timp ce RCA se ocupa de distribuție.
O poveste emblematică despre valoarea deținerii drepturilor de autor este cea a prieteniei dintre Paul McCartney și Michael Jackson. McCartney i-a subliniat lui Jackson importanța deținerii drepturilor asupra cântecelor. În 1985, Michael Jackson a achiziționat ATV Music Publishing, compania care deținea drepturile asupra unui catalog impresionant de compoziții, inclusiv majoritatea pieselor Lennon-McCartney, pentru aproximativ 47,5 milioane de dolari. Jackson a devenit astfel proprietarul drepturilor de publishing asupra multor creații Beatles. În 1995, a format o companie comună cu Sony, Sony/ATV Music Publishing, în care deținea 50%. În 2016, moștenitorii lui Jackson au vândut participația de 50% către Sony pentru 750 de milioane de dolari, demonstrând cum proprietatea asupra drepturilor de publicare poate crește exponențial în valoare.
Alte cazuri notabile includ situația cântecului „Happy Birthday to You”, considerat mult timp protejat de drepturi de autor, dar ulterior declarat domeniu public în Statele Unite. Prince a protestat împotriva contractului său cu Warner Bros., pictându-și cuvântul „SLAVE” pe obraz. Taylor Swift a reînregistrat primele sale șase albume pentru a obține controlul asupra masterurilor, lansate sub denumirea „Taylor’s Version”.
Sursa: Descopera
