Conform Mediafax: Curățarea și dezinfectarea, pași diferiți, nu interschimbabili
Mulți dintre noi amestecăm confuz concepte de curățenie și dezinfectare, considerându-le echivalente în lupta împotriva germenilor. Experții subliniază însă că acestea sunt procese distincte, cu roluri specifice, iar aplicarea incorectă a dezinfectanților poate diminua eficacitatea acestora sau chiar genera probleme. Primul pas esențial în igienizarea oricărei suprafețe este curățarea temeinică. Apa și săpunul îndepărtează fizic murdăria, grăsimea și o parte din microorganisme, pregătind terenul pentru o eventuală dezinfectare.
Dezinfectantul, ineficient peste murdărie
Problema majoră apare atunci când dezinfectantul este aplicat direct pe o suprafață murdară. „Dezinfectantul nu intră în contact direct cu microbul, deoarece acesta este protejat de murdărie”, explică Alicia McCarthy, specialist în chimie mai sigură la Toxics Use Reduction Institute al Universității din Massachusetts Lowell. Un exemplu elocvent este suprafața utilizată pentru prepararea cărnii crude. Aceasta necesită o curățare inițială riguroasă, urmată apoi de dezinfectare. Pentru majoritatea petelor și a resturilor obișnuite dintr-o locuință, simpla acțiune a săpunului și a apei este suficientă pentru a asigura un nivel optim de igienă.
Timpul de contact, factor crucial pentru dezinfectare
Chiar și în situațiile în care dezinfectarea este necesară, o greșeală frecventă este pulverizarea produsului și ștergerea imediată a suprafeței. Specialiștii atrag atenția că dezinfectantul trebuie să rămână umed pe suprafață pentru un anumit interval de timp, specificat pe eticheta produsului. Acest interval poate varia, în funcție de compoziția chimică, între unul și 10 minute. Dacă suprafața este ștersă prea devreme, substanța activă nu are timp suficient să acționeze eficient asupra microorganismelor.
Preocupări legate de utilizarea excesivă a dezinfectanților
Compusul cuaternar de amoniu (QAC), o componentă frecvent întâlnită în produsele dezinfectante, a generat discuții în ultimii ani. Studiile pe animale și cele de laborator au ridicat semne de întrebare privind posibilele efecte asupra inflamației, sistemului imunitar și respirator, dezvoltării cerebrale, hormonilor reproductivi și fertilității. Identificarea compușilor QAC în probe biologice, precum sânge, lapte matern, urină și materii fecale, accentuează nevoia de prudență. Aceasta nu înseamnă că orice utilizare a unui dezinfectant conduce automat la probleme de sănătate, ci subliniază importanța folosirii acestor produse doar atunci când sunt cu adevărat necesare și conform instrucțiunilor producătorului. Utilizarea excesivă poate, de asemenea, contribui la probleme de mediu și la fenomenul de rezistență antimicrobiană.
Când curățarea este suficientă și când e necesară dezinfectarea
În contextul unei locuințe obișnuite, curățarea cu apă și săpun este, de regulă, primul și adesea singurul pas necesar. Dezinfectarea devine o prioritate în caz de boală contagioasă în familie sau după pregătirea cărnii crude, unde riscul de contaminare bacteriană este ridicat. Pentru situații specifice, pot fi luate în considerare alternative precum alcoolul sanitar (cu o concentrație de 70%, timp de contact minim un minut), peroxidul de hidrogen (3%, timp de contact de aproximativ cinci minute) sau sistemele cu abur uscat. Important este să se respecte întotdeauna instrucțiunile producătorului și timpul de acțiune indicat. De asemenea, este crucial să se evite amestecarea substanțelor, în special în cazul înălbitorului pe bază de clor, care, amestecat cu oțet, amoniac sau alcool, poate genera gaze toxice. Regula de bază rămâne: curăță mai întâi, dezinfectează doar când este imperativ necesar și respectă întotdeauna timpii de acțiune.
Sursa: Mediafax
