Conform Descopera: Un paradis al păsărilor acvatice din California, REZERVAȚIA ORNITOLOGICĂ KESTERSON, a devenit scena unuia dintre cele mai grave dezastre ecologice din istoria recentă, ca urmare a drenajului agricol. Timp de decenii, zona a fost un habitat prosper pentru numeroase specii, însă un proces insidios de contaminare cu seleniu a dus la malformații și decese în rândul puilor și embrionilor.
Poluarea cu seleniu, o amenințare invizibilă
Problema a luat amploare în anii 1980, când cercetătorii au constatat că apa provenită din zonele agricole irigate transporta seleniu, un element prezent în mod natural în solul local. Acest compus chimic, mobilizat de apele de irigații, ajungea prin sistemul de drenaj în rezervație, unde concentrația sa a crescut alarmant. Evaporarea apei și procesele biologice specifice lacurilor au favorizat acumularea seleniului, care a pătruns apoi în lanțul trofic.
Efecte devastatoare asupra faunei
Consecințele asupra faunei au fost dramatice. În 1983, un studiu realizat de Institutul de Studii Geologice al Statelor Unite ale Americii a relevat că 64% dintre embrionii și puii de păsări acvatice examinați prezentau malformații sau mureau. Această cifră, cunoscută sub numele de „Efectul Kesterson”, indică o afectare severă a dezvoltării și supraviețuirii în primele etape de viață ale păsărilor. Este important de menționat că procentul combină rata de deformare cu rata de mortalitate a embrionilor și puilor, nu procentul total de păsări afectate din rezervație.
Măsuri de remediere și monitorizare pe termen lung
După ce gravitatea situației a devenit evidentă, autoritățile au demarat acțiuni de control și curățare a zonei. Un ordin din 1985 a stabilit măsuri specifice, iar câțiva ani mai târziu, părți ale rezervorului au fost refăcute, transformând habitatele acvatice în zone terestre. Monitorizarea intensivă a început în 1989 și a continuat, cu ajustări, până în 2014.
Potrivit unei analize științifice, rezolvarea problemei contaminării cu seleniu a necesitat peste două decenii. Ultimele date de monitorizare, din 2013 și 2014, au indicat concentrații de seleniu relativ stabile și un risc scăzut pentru fauna sălbatică. Aceste concluzii au fost publicate într-un studiu din 2020, subliniind complexitatea și durata procesului de recuperare ecologică.
Sursa: Descopera
