Aristocrații purtau peruci din motive dictate de modă, dar și de necesități de ordin medical. Obiceiul, care a devenit un simbol al puterii și al distincției, își are originile în Franța secolului al XVII-lea și a fost influențat de un rege.
Un rege la modă și o curte care-l urmează
Totul a început cu Ludovic al XIII-lea al Franței (1601-1643), care a început să poarte perucă din cauza căderii părului. Curtea sa regală a adoptat rapid acest nou stil, iar influența lui a condus la generalizarea acestui accesoriu. Ludovic al XIV-lea, fiul său, a continuat tradiția, transformând peruca într-un element central al imaginii aristocratice. Se crede că pierderea părului lui Ludovic al XIII-lea ar fi fost cauzată de sifilis sau de tratamentele medicale specifice acelei perioade.
Purtarea perucilor era, la început, o practică limitată la anumite categorii sociale. Persoanele cu păr roșcat, cei care sufereau de calviție și curtezanele erau printre primii care au apelat la această soluție. Însă, odată cu apariția lui Ludovic al XIII-lea, perucile au devenit un simbol al statutului social. Cererea a crescut rapid, ducând la o explozie a numărului de peruchieri în Paris.
Dincolo de aspectul estetic: igiena precară și sifilisul
Perucile nu erau doar un element de stil, ci și o soluție pentru a ascunde diverse probleme. În secolul al XVII-lea, igiena personală era precară, iar bolile și mirosurile neplăcute erau frecvente. Perucile, în loc să fie spălate regulat, erau tratate cu pudre parfumate pentru a masca mirosurile. Aromele populare includeau violeta, trandafirul, iasomia și portocala. Întreținerea era rudimentară, iar perucile deveneau rapid un mediu ideal pentru păduchi.
Un alt motiv important pentru purtarea perucilor era ascunderea simptomelor sifilisului, o boală răspândită în Europa începând cu secolul al XVI-lea. Sifilisul provoca căderea părului și răni deschise pe scalp. Peruca acoperea aceste semne, iar pudra parfumată masca mirosul leziunilor.
Sfârșitul unei ere
Spre finalul Revoluției Franceze, perucile extravagante au început să fie considerate simboluri ale excesului aristocratic. În epoca lui Napoleon Bonaparte, perucile masive au devenit complet nepractice, fiind greu de imaginat pe câmpul de luptă. Stilul a fost abandonat treptat în favoarea simplității și a practicului.
