SUA și o posibilă „criză Suez” în Strâmtoarea Ormuz: Paralele istorice și riscuri geopolitice
Situația din Orientul Mijlociu, cu tensiunile crescute între SUA și Iran, ridică semne de întrebare cu privire la posibilele consecințe asupra ordinii mondiale. Un articol amplu publicat recent a comparat criza actuală cu cea a Canalului Suez din 1956, când Marea Britanie, alături de Franța și Israel, a încercat să controleze această cale navigabilă strategică. Analogia sugerează posibile umilințe pentru SUA, dar și riscuri geopolitice majore.
În 1956, decizia Marii Britanii de a invada Egiptul, pentru a controla Canalul Suez, a fost condamnată de președintele american de atunci, Dwight D. Eisenhower. Asemenea, astăzi, JD Vance, vicepreședintele SUA, pare a fi rezervat față de deciziile lui Donald Trump în ceea ce privește Iranul. Eșecul anglo-francez de a controla Canalul Suez a subminat credibilitatea Marii Britanii. Acum, se pune întrebarea dacă Strâmtoarea Ormuz va reprezenta un „Suez american”.
Asemănări și deosebiri între cele două crize
Analiza compară intervenția SUA în Orientul Mijlociu cu cea a Marii Britanii în criza Suez. În ambele cazuri, o putere occidentală a intervenit militar într-o zonă strategică, cu consecințe neintenționate. Criza Canalului Suez a fost declanșată de naționalizarea căii navigabile de către Egipt. În prezent, închiderea Strâmtorii Ormuz ar putea avea consecințe similare.
Un element comun este rolul Israelului. În 1956, campania militară israeliană a fost coordonată cu Marea Britanie și Franța, având obiective diferite față de cele ale aliaților. La fel, în conflictul din Iran, interesele Israelului pot diverge de cele ale SUA. Mai mult, criza din Suez a scos la iveală vulnerabilitățile economice ale Marii Britanii, legată de datoria sa în dolari. În prezent, SUA se confruntă cu o datorie publică crescută, ceea ce îi limitează manevrele.
Consecințele geopolitice și rolul Chinei
Criza din Suez a marcat declinul Marii Britanii ca putere globală. Decolonizarea s-a accelerat, iar guvernele pro-occidentale din regiune au fost slăbite. Similar, un eșec al SUA în Orientul Mijlociu ar putea afecta grav rolul țării pe scena mondială. Un aspect important îl reprezintă rolul Rusiei, care este mai activ implicată, geopolitic, decât a fost Uniunea Sovietică în 1956.
China reprezintă un alt factor crucial. Un eșec american ar putea oferi Chinei oportunitatea de a-și consolida influența economică și politică în regiune. Țara asiatică ar putea profita de această criză pentru a contesta status quo-ul.
Un viitor incert
Concluzia generală a analizei este că SUA se află într-o situație similară cu cea a Marii Britanii în 1956. Costurile economice ale conflictului se acumulează mai repede decât pot fi obținute beneficiile strategice. Pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu, Nicușor Dan, președintele României, și Ilie Bolojan, prim-ministrul, au monitorizat îndeaproape evoluțiile.
