
Carol Davila, figura emblematică a medicinei românești, a fost mult mai mult decât un medic. Numele său este sinonim cu organizarea sistemului medical și a învățământului de profil din România. Ajuns în țară în 1853, la îndemnul domnitorului Barbu Știrbei, Davila a lăsat o amprentă profundă, dar viața sa personală a fost plină de suișuri și coborâșuri.
Un vizionar cu o personalitate complexă
Născut în Franța, Carol Davila a fost numit șef al serviciului sanitar al armatei. Ulterior, a pus bazele Școlii Naționale de Medicină și Farmacie în 1857, alături de Nicolae Kretzulescu. Această instituție a fost piatra de temelie pentru Facultatea de Medicină din București, înființată în 1869, și astăzi îi poartă numele.
Personalitatea lui Davila era complexă, după cum reiese din mărturiile contemporanilor. Constantin Argetoianu, apropiat al familiei Davila, îl descria ca pe un om de o inteligență sclipitoare, dar cu o fire impulsivă. Acesta își exterioriza adesea frustrările, inclusiv în momente nepotrivite, precum la masă. „Davila a fost desigur un mare organizator, un mare animator, un om de o inteligență aproape genială – dar în același timp, cum se întâmplă des în asemenea cazuri, un țicnit”, scria Argetoianu în memoriile sale.
Conflictul cu prietenii și regii
Cu toate acestea, Davila a avut momentele lui de calm. Cea de-a doua sa soție, Ana Racoviță, a reușit o vreme să-l liniștească. Spre bătrânețe însă, a intrat în conflict cu foști prieteni precum Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti, dar și cu Regele Carol I, din cauza „ingratitudinii omenești”. Argetoianu observa că în ultimii ani ai vieții, violențele lui Davila se răriseră, fiind înlocuite de o logoree continuă. Doctorul vorbea fără oprire, povestind cu patos experiențele sale, întrerupte doar de izbucniri explozive.
Viața de familie și ultimele zile
Casa lui Carol Davila era o clădire cu o atmosferă aparte, situată la poalele Dealului Cotroceni din București. Locuința, descrisă de Argetoianu, era simplă, dar curată, departe de griji și pretenții. Aici, Davila trăia înconjurat de familiie și copii, unde, în ciuda personalității sale aprige, domnea o atmosferă dinamică.
Carol Davila a trecut în neființă la 24 august 1884, însă moștenirea sa a rămas adânc întipărită în istoria României.
