Descoperire spectaculoasă: Cum s-a format „Marele Canion al Atlanticului”
Un studiu recent detaliază mecanismele complexe care au dus la formarea Depresiunii King, supranumită „Marele Canion al Atlanticului”, situată la aproximativ 1.000 de kilometri de coasta Portugaliei. Cercetările, conduse de o echipă de la Centrul GEOMAR Helmholtz pentru Cercetări Oceanice din Germania, au arătat că formarea acestei structuri impresionante, cu o lungime de 500 de kilometri, nu este doar rezultatul distanțării scoarței oceanice, ci a unei combinații de factori. Slăbirea scoarței, cauzată de căldura unei coloane de magmă, și presiunea unei granițe temporare între plăcile tectonice au jucat un rol crucial în acest proces.
O hartă detaliată a adâncurilor
Pentru a înțelege mai bine formarea canionului, cercetătorii au folosit sonare de înaltă rezoluție pentru a mapa zona și au analizat compoziția chimică a mostrelor de rocă vulcanică. Aceste analize au revelat detalii importante. Echipa a reușit să estimeze cu mai multă precizie când s-a format complexul, plasând evenimentul între acum 37 și 24 de milioane de ani. De asemenea, au descoperit dovezi solide ale unei granițe între plăci care a trecut prin regiune, creând fosa și apoi deplasându-se mai departe. Aceste procese de întindere și fracturare, care au avut loc de-a lungul graniței, au contribuit semnificativ la modelarea canionului.
„Cercetătorii au bănuit de mult timp că procesele tectonice au jucat un rol central în formarea sa”, a declarat geologul marin Antje Dürkefälden de la GEOMAR. „Rezultatele noastre explică acum pentru prima dată de ce această structură remarcabilă s-a dezvoltat exact în această locație.” Coloana de magmă existentă în zonă a jucat, de asemenea, un rol important, ghidând granița plăcilor tectonice și influențând procesul de formare.
Legături cu alte formațiuni geologice
Studiul sugerează că fluxul magmatic identificat a fost o ramură timpurie a coloanei de magmă din Azore, care este activă în prezent la aproximativ 700 de kilometri mai la sud. Cercetătorii compară Depresiunea King cu Riftul Terceira din regiunea Azore, un sistem de tranșee aflat în prezent în formare. Această comparație oferă cercetătorilor un exemplu „viu” despre modul în care se formează aceste rețele de canioane subacvatice.
„Această scoarță îngroșată și încălzită poate să fi făcut regiunea mai slabă din punct de vedere mecanic, astfel încât granița plăcii s-a deplasat preferențial aici,” a explicat geologul marin Jörg Geldmacher de la GEOMAR. Studiul, publicat în jurnalul Geochemistry, Geophysics, Geosystems, oferă noi perspective asupra evoluției geologice a fundului oceanului și poate servi ca bază pentru cercetările viitoare.
