Adulții care au suferit de neglijență emoțională în copilărie pot manifesta patru tipare distincte, adesea greu de identificat, potrivit psihologilor. Aceste modele de comportament, rezultate din experiențele din primii ani de viață, afectează modul în care indivizii relaționează, își exprimă emoțiile și fac față provocărilor.
Dificultatea de a recunoaște și exprima emoțiile
Unul dintre principalele tipare este dificultatea de a identifica și gestiona emoțiile. Copiii care nu au avut parte de sprijin emoțional în copilărie nu au învățat să-și recunoască sentimentele. Ei devin pricepuți la a observa stările emoționale ale altora, dar au dificultăți în a înțelege ce simt ei înșiși. Emoțiile puternice pot apărea brusc, fără avertisment, și pot fi dificil de controlat. Consecința este o gestionare precară a stărilor interioare, cu izbucniri emoționale neașteptate.
Tendința de a ceda și teama de abandon
Alte două tipare comune includ cedarea în fața celorlalți și ruperea relațiilor. Adulții care au fost neglijați emoțional pot avea o tendință pronunțată de a se conforma, acceptând lucruri cu care nu sunt de acord sau punând nevoile altora înaintea propriilor preferințe. Această nevoie de a fi acceptați este adesea rezultatul unei frici profunde de a repeta experiența de excludere din copilărie. În plus, pot avea tendința de a rupe relațiile importante din viața lor, din cauza fricii de abandon. Preferă să pună capăt relației înainte ca celălalt să o facă, ca un mecanism de auto-apărare.
Psihologii subliniază că aceste tipare sunt răspunsuri adaptative la o copilărie în care nevoile emoționale nu au fost satisfăcute. Recunoașterea acestor modele de comportament este primul pas către vindecare și dezvoltare personală.
