Lia Savonea, președinta CCR, solicitată să evite sesizarea CJUE în cazul legii pensiilor speciale ale magistraților
După luni de debate public și controverse aprinse, propunerea de a trimite spre aviz Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) legea pensiilor speciale pentru magistrați, inițiată de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, riscă să devină istorie. În ultimul ei demers, Lia Savonea a cerut Curții Constituționale (CCR) să sesizeze CJUE, o mișcare care, conform jurisprudenței constante a CCR, trebuie respinsă ca inadmisibilă. Cu toate acestea, dacă judecătorii CCR aleg și în acest caz să-și modifice deja consacrata poziție, consecințele ar putea fi considerabile.
Contestarea argumentelor de neadmisibilitate și posibilele implicații
Potrivit unor surse din cadrul CCR, solicitarea de a trimite legislația pensiilor speciale ale magistraților către CJUE pentru un aviz nu este văzută cu ochi buni de majoritatea judecătorilor. Ei susțin că există o jurisprudență clară, conform căreia astfel de sesizări trebuie respinse ca inadmisibile, pentru că legislația națională a României nu contravine direct prevederilor UE. În cazul unei schimbări de poziție, însă, CCR ar risca să deschidă un precedent periculos, care ar putea duce la o supraaglomerare a instanțelor europene cu astfel de solicitări, afectând autonomia și prerogativele Curții Constituționale.
Decizia de a trimite sau nu cazul în fața CJUE are însă implicații importante. În cazul în care CCR hotărăște să inițieze această procedură, ar putea pune sub semnul întrebării autonomia legislației naționale privind pensiile speciale pentru magistrați, dar și modul în care guvernarea și magistrații se raportează la standardele europene. În același timp, o astfel de decizie ar putea fi interpretată drept o recunoaștere a faptului că legislația națională în domeniu alimentează controverse și nemulțumiri, deși, până acum, autoritățile au apreciat că legea respectă normele europene.
Contextul legislativ și politic al pensiilor speciale
Lega pensiilor speciale pentru magistrați a fost adesea subiect de dezbatere în spațiul public, fiind percepută drept o privilegizare a unui segment privilegiat al societății. În ultimii ani, autoritățile au încercat să justifice aceste excepții prin considerente de specializare și responsabilitate, însă criticii acuză de fapt un privilegiu al sistemului judiciar, ce adâncește inegalitățile sociale. O decizie a CCR de a trimite această lege în fața CJUE ar fi un precedent semnificativ, pune în discuție atât compatibilitatea legislației interne cu normele europene, cât și autonomia Curții.
Posibile răsturnări de situație și perspective
Lia Savonea a argumentat, până acum, că odată cu modificările aduse legii pensiilor speciale ale magistraților, nu există încă un motiv pentru a sesiza CJUE, iar CCR ar trebui să respingă cererea ca inadmisibilă. Totuși, dacă instanța va decide altfel, vor fi puse sub semnul întrebării temeinicia și interpretarea prerogativei de a verifica compatibilitatea legislației naționale cu cele ale Uniunii. În plus, dacă CCR își schimbă totuși poziția, nu este exclus ca, în timp, și alte secțiuni ale instanței supreme să urmeze același exemplu, devenind astfel un precursor al unei abordări mai flexibile față de legislația europenă în domeniul privilegioasei legislații a magistraților.
Potrivit unor analize, probabilitatea ca CCR să cedeze solicitării presiunii sau temerilor politice este redusă, însă rămâne în discuție dacă, în contextul actual, Curtea va risca să-și vadă poziția erodată în fața opiniei publice și a așteptărilor din ce în ce mai vehemente ale societății civice. În același timp, discuțiile pe tema pensiilor speciale continuă să fie un subiect sensibil, cu impact atât asupra sistemului judiciar, cât și asupra încrederii în justiție.
Săptămânile următoare vor fi cruciale pentru decizia finală, iar ponderarea între respectarea jurisprudenței și nevoia de adaptare la realitatea europeană va deveni testul suprem al poziției Curții Constituționale. Într-un context în care deciziile instituțiilor judiciare sunt adesea interpretate ca indicatori ai direcției în care evoluează statul de drept, fiecare pas va fi atent analizat, atât în interiorul țării, cât și în uniunea europeană.
