Stalin, omul de fier: de la seminarul teologic la conducerea URSS
Iosif Vissarionovici Stalin, liderul temut al Uniunii Sovietice, s-a stins din viață la 5 martie 1953, în urma unui infarct miocardic. Născut la 18 decembrie 1878, în Gori, Georgia, sub numele de Iosif Vissarionovici Dzhugashvili, Stalin a urcat treptele puterii, transformând radical destinul unei țări și influențând profund cursul istoriei secolului XX.
Ascensiunea unui revoluționar
Stalin și-a început parcursul politic la Seminarul Teologic din Tiflis, de unde a fost exclus. Aici, a intrat în contact cu ideile marxiste și s-a alăturat mișcării revoluționare. A aderat la Partidul Social Democrat al Muncii, susținând rezistența împotriva țarismului. După Revoluția din Octombrie din 1917, Lenin l-a numit Comisar al Naționalităților. Stalin a demonstrat loialitate față de Lenin, fiind recompensat cu funcția de Secretar General al Partidului Comunist în 1922.
Odată cu paralizia lui Lenin, Stalin a eliminat treptat rivalii politici, inclusiv pe Lev Troțki, consolidându-și puterea. După moartea lui Lenin, Stalin a devenit conducătorul de facto al URSS, implementând politici economice și sociale radicale.
Planurile cincinale și represiunea
În 1928, Stalin a lansat planurile cincinale, programe economice ambițioase care au urmărit industrializarea rapidă a Uniunii Sovietice. Cei care se opuneau acestor planuri erau supuși represiunii. Milioane de oameni au fost trimiși în lagărele de muncă forțată sau executați.
În perioada postbelică, Stalin a căutat să impună regimuri comuniste în Europa de Est, inclusiv în România, Bulgaria, Ungaria, Germania de Est, Polonia și Cehoslovacia. Blocada Berlinului din 1948 și susținerea invaziei Coreei de Sud în 1950 au fost alte manifestări ale politicii sale expansioniste.
În dimineața zilei de 5 martie 1953, Stalin a fost găsit inconștient în reședința sa. La momentul decesului, liderul sovietic avea 74 de ani.
