Un martor al Holocaustului rememorează cele mai întunecate clipe din viața sa, într-o istorie care trebuie să fie cunoscută și transmisă din generație în generație. Octavian Fülöp, singurul supraviețuitor român al lagărului de la Auschwitz, dezvăluie acum amintiri cutremurătoare din perioada deportării, păstrând vie memoria victimelor tragediei naziste.
Imperiul suferinței: drumul de infern spre Auschwitz
Deportat în 1944, în timpul celei mai crâncene perioade a celui de-al Doilea Război Mondial, Octavian Fülöp mergea spre inevitabil, într-o călătorie de aproape trei zile în condiții inumane. “Am fost forțat să călătoresc în condiții inacceptabile, într-un vagon de marfă, fără aer, fără apă, fără mâncare, timp de 72 de ore,” povestește el. Transportele către Auschwitz erau adesea suprasaturate și lipsite de orice minim confort, transformând dorința de supraviețuire într-o luptă continuă pentru viață.
Se poate spune că aceste drame, fiind repetate pentru sute de mii de oameni, au devenit un simbol al cruzimii sistematice a regimului nazist. La destinație, oricine putea fi supus selecției, iar pentru Fülöp, această experiență a însemnat confruntarea cu realitatea brutală a celui mai temut lagăr de exterminare din Germania nazistă.
Selecții și umilințe în infernul de la Auschwitz
În lagărul Auschwitz, condițiile erau aproape inimaginabile. “Am trecut prin selecțiile făcute de medicul Josef Mengele, unde mulți dintre noi nu mai aveau șansa unei vieți normale,” explică Fülöp. Muncă forțată, foamete cruntă și exterminare în masă marcau zilnic viața prizonierilor. Una dintre cele mai terifiante experiențe ale sale a fost confruntarea cu brutalitatea deținuților naziști, dar și cu nemilosul sistem de control și de genocid ocultat în spatele unui lanț de suferință.
Deși a reușit să supraviețuiască acelor zile de coșmar, povestea sa reprezintă o mărturie vie a ororilor Holocaustului și o lecție dureroasă despre pericolul uitării. În anul 2023, octogenarul a fost distins cu un certificat de recunoaștere pentru meritele sale de a păstra vie amintirea victimelor, fiind singurul dintre cei trei supraviețuitori români ai Auschwitz aflați încă în viață.
Moștenirea unui martor și lupta pentru memorie
Deși timpul a trecut, Octavian Fülöp nu a uitat nimic din acele clipe. Povestea sa devine un simbol al sacrificiului și curajului, dar și o chemare la conștientizare și responsabilitate. “Este important să nu uităm, pentru că astfel putem să ne asigurăm că asemenea orori nu se vor mai repeta,” afirmă el cu tărie.
Recent, el a primit recunoașterea oficială pentru eforturile sale de a păstra vie memoria Holocaustului, dar și ca un mod de a aduce omagiu celor care n-au mai avut șansa să povestească. Într-o societate în care, din păcate, negarea și uitarea acelor timpuri continuă să existe, mărturia lui Fülöp devine o piatră de temelie în cultura responsabilității și respectului pentru diversitate.
Ultimele sale declarații și păreri despre importanța păstrării memoriei civile și despre pericolul repetării unor asemenea tragedii sunt un apel pentru fiecare dintre noi. În contextul creșterii anumitor mișcări extremiste, cuvintele sale vin ca un avertisment: “Trebuie să învățăm din greșelile trecutului, dacă vrem să construim o societate mai justă și mai umană.”
Pentru Octavian Fülöp, povestea de supraviețuitor nu se oprește aici. În fiecare zi, el luptă pentru ca trecutul să nu fie uitat și pentru ca noile generații să cunoască ce înseamnă adevărata orori a Holocaustului, ca să nu se mai repete vreodată. Iar această misiune, devenită o chemare personală, continuă să transmită un mesaj de speranță și responsabilitate: memoria nu trebuie să fie doar o amintire, ci o lecție pentru întreaga umanitate.
