Astronomii au descoperit emisii radio „imposibile” din pulsari, contrazicând modelele existente
O descoperire recentă a astronomilor zguduie lumea științei, contestând înțelegerea de zeci de ani despre modul în care pulsarii emit radiații. Cercetătorii au detectat semnale radio provenite nu doar de la poli, ci și din regiunile periferice ale acestor stele neutronice care se rotesc cu viteze amețitoare. Această observație revoluționară ar putea schimba modul în care oamenii de știință detectează și înțeleg pulsarii, deschizând noi posibilități în cercetarea cosmică.
Pulsarii, rezultatul exploziei unor stele masive, sunt obiecte incredibil de dense, cu un câmp magnetic extrem de puternic și o rotație rapidă, uneori de sute de ori pe secundă. Din cauza acestei rotații, fasciculele de radiație emise de la poli se manifestă ca un far cosmic, de unde și numele de „pulsar”. Ritmul lor constant face ca pulsarii să fie folosiți drept „ceasuri” cosmice extrem de precise.
Semnale radio surprinzătoare: noi zone de emisie identificate
Echipa de cercetare, analizând datele radio de la aproximativ 200 de pulsari de milisecundă, a descoperit că aproximativ o treime dintre aceștia emit unde radio din mai multe zone, nu doar de la poli. Această descoperire surprinzătoare contrastează puternic cu modelele existente, care presupuneau o emisie limitată la zonele polare. Mai mult, impulsurile radio din regiunile periferice se potrivesc cu exploziile de raze gamma detectate de Telescopul Spațial Fermi al NASA.
„Faptul că detectăm semnale atât de la suprafața stelei, cât și din zona periferică a câmpului său magnetic arată că aceste obiecte sunt mult mai complexe decât credeam”, a declarat Simon Johnston de la agenția australiană CSIRO. Corelarea undelor radio cu razele gamma sugerează o origine comună pentru ambele tipuri de radiații, sporind misterul modului în care pulsarii generează aceste emisii.
Implicații importante pentru detectarea undelor gravitaționale
Studiul arată că pulsarii de milisecundă emit unde radio atât aproape de poli, cât și dintr-o structură numită „current sheet”. Aceasta este o regiune îndepărtată, formată din particule încărcate, care se rotește odată cu steaua, dincolo de influența directă a câmpului magnetic. Această descoperire ar putea explica de ce semnalele radio ale unor pulsari apar „fragmentate” sau neobișnuite. Modul în care sunt observați depinde de orientarea lor față de Pământ.
Un aspect important al acestei descoperiri este că pulsarii de milisecundă ar putea fi mai ușor de detectat decât se credea anterior. Deoarece undele radio sunt emise într-un interval mai larg de direcții, nu mai este necesar ca fasciculul să fie perfect aliniat cu Pământul. Această descoperire este utilă pentru proiectele care folosesc pulsari pentru a detecta unde gravitaționale, oscilații în spațiu-timp. Cercetătorii studiază acum cum pot fi generate impulsuri radio la distanțe atât de mari de steaua neutronică.
„Înțelegerea originii acestor semnale este esențială pentru a folosi pulsarii ca instrumente de precizie”, a menționat Michael Kramer de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie din Germania. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
