Extractul din semințele arborelui Moringa oleifera ar putea reprezenta o soluție ecologică pentru eliminarea microplasticelor din apă, conform unui studiu recent. Echipa condusă de Gabrielle Batista de la Universitatea de Stat din São Paulo a demonstrat eficiența acestei metode naturale, care ar putea concura cu sau chiar depăși soluțiile chimice tradiționale. Cercetările au fost publicate într-o revistă științifică de specialitate.
O metodă inspirată din trecut
Moringa, cunoscută și sub numele de „arborele miracol”, pare să aibă o putere surprinzătoare în curățarea apei. Metoda se bazează pe capacitatea extractului de a neutraliza sarcinile electrice ale particulelor de microplastic. Astfel, acestea se grupează în aglomerări mai mari, facilitând filtrarea. Rezultatele studiului arată că extractul de moringa este la fel de eficient ca sulfatul de aluminiu, o substanță utilizată pe scară largă în tratarea apei. Ambele metode elimină peste 98% din particulele de PVC.
Microplasticele, definite ca fiind particule mai mici de 5 milimetri, provin din surse diverse, precum anvelope, textile sau ambalaje degradate. Acestea reprezintă o amenințare la adresa sănătății, fiind asociate cu afecțiuni cardiovasculare, tulburări hormonale și chiar cancer. În plus, microplasticele pot acționa ca vectori pentru alte substanțe toxice, contribuind la contaminarea lanțului alimentar.
Avantaje ecologice și economice
Unul dintre principalele avantaje ale utilizării moringăi este caracterul său ecologic. Sulfatul de aluminiu, frecvent folosit în stațiile de tratare a apei, poate genera reziduuri și ridica nivelul de aluminiu din apă, cu potențiale riscuri neurologice. Moringa, pe de altă parte, este o plantă cu creștere rapidă, care necesită puține resurse și contribuie la captarea carbonului. Această abordare ar putea reduce și costurile, precum și consumul de energie asociat proceselor complexe de filtrare.
Totuși, cercetătorii subliniază că metoda are limitări. Există incertitudini legate de eliberarea de carbon organic dizolvat în apă, care ar putea necesita tratamente suplimentare. De asemenea, aplicarea la scară largă a metodei necesită teste suplimentare. Interesant este că utilizarea moringăi pentru purificarea apei nu este o idee nouă. Dovezi istorice sugerează că planta era utilizată în acest scop încă din Antichitate, inclusiv în Egiptul antic.
Semințele de moringa conțin compuși care acționează similar cu agenții de coagulare chimici, dar fără efectele secundare. Această descoperire oferă o speranță în lupta împotriva poluării generate de microplastice, dar necesită cercetări suplimentare pentru a evalua pe deplin potențialul său.
