La 90 de ani, o studentă clujeană demonstrează că nu e niciodată prea târziu
Amalia-Susana Tușa, o femeie din Cluj-Napoca, oferă o lecție de viață remarcabilă. La venerabila vârstă de 90 de ani, doamna Tușa este studentă în anul trei la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Teologie Didactică a Universității Babeș-Bolyai. „Curajul nu înseamnă că nu tremură nimic în suflet. Dar trebuie să învingi!”, transmite dânsa, rezumând o viață plină de încercări și bucurii.
„Mie îmi place viața”, mărturisește simplu, cu o convingere greu de zdruncinat. Pasiunea pentru studiu și setea de cunoaștere nu au dispărut odată cu trecerea anilor. Energia cu care vorbește despre credință și lupta cu greutățile transformă fiecare amintire într-o lecție despre supraviețuire și demnitate.
Copilăria marcată de boală și represiune politică
Viața Amaliei a fost presărată cu obstacole încă din copilărie. La doar trei ani, a trecut printr-o encefalită severă care a lăsat sechele asupra vorbirii și mobilității. Mai târziu a urmat o altă încercare, legată de contextul politic al vremii: tatăl ei, fost polițist, a fost arestat în contextul represiunilor politice de la sfârșitul anilor ’40.
„Originea socială conta enorm atunci. Din cauza asta nu am putut face facultatea la timp. Am fost dată afară chiar din examenul de admitere”, își amintește Amalia. Stigmatul de „fiică de pușcăriaș” a fost o povară grea pentru o adolescentă visătoare. Cu toate acestea, doamna Tușa a refuzat să se lase doborâtă de greutăți. Dimpotrivă, ea spune că are darul de a-i scoate pe oameni din pesimism și de a le reda speranța.
Viața personală și lecțiile învățate
Viața personală a Amaliei a fost la fel de tumultoasă. Prima căsătorie, încheiată la 19 ani, s-a dovedit nepotrivită. Au urmat alte trei căsnicii, marcate de suferințe și pierderi: un soț marginalizat politic, care a murit într-un accident, un altul răpus de boală și, mai târziu, o relație toxică.
Deși a trecut prin război, lipsuri, nedreptăți și boală – inclusiv diagnosticul de scleroză multiplă – nu și-a pierdut optimismul. „Curajul nu înseamnă că nu tremură nimic în suflet. Tremură. Dar trebuie să învingi!”, spune doamna Tușa. Credința este, pentru ea, fundamentul echilibrului interior. Se spovedește des și simte că Dumnezeu „își ține mâna deasupra capului” ei.
În prezent, Amalia-Susana Tușa continuă să își urmeze studiile, sperând să finalizeze facultatea. Ea privește generațiile tinere cu o combinație de afecțiune și exigență, dar și cu încrederea că viața este frumoasă, indiferent de obstacolele întâmpinate.
