Conform Go4IT: IA revoluționează descifrarea textelor antice
Inteligența artificială a pătruns și în lumea arheologiei, oferind noi perspective asupra unor texte vechi de mii de ani. Un studiu recent, realizat de cercetătorii de la Universitatea Ariel, a dezvoltat o rețea neuronală capabilă să traducă în limba engleză tăblițe cuneiforme akkadene digitalizate. Acest avans semnificativ vine în întâmpinarea nevoii stringente de a descifra cantitățile masive de texte cuneiforme care au supraviețuit, dar care încă așteaptă să fie publicate sau traduse.
Scrierea cuneiformă, apărută între anii 3400 și 3300 î.Hr., a fost utilizată timp de milenii, ultimul text datat cu certitudine fiind din anul 75 d.Hr. Sute de mii de astfel de texte, scrise predominant în limbile sumeriană și akkadiană, au fost descoperite de-a lungul timpului. Akkadiană, o limbă semitică timpurie vorbită în Mesopotamia antică, și sumeriana, o limbă izolată, nu sunt ele însele scrierea cuneiformă. De fapt, sistemul cuneiform a fost adaptat pentru cel puțin 15 limbi diferite. Descifrarea sa complexă a luat un avânt considerabil odată cu descoperirea inscripției multilingve de la Behistun, din Iran, dar interpretarea textelor dificile rămâne un proces continuu, chiar și după stabilirea unui cadru fiabil de citire în 1857.
Două modele de inteligență artificială pentru traducerea cuneiformelor
Pentru a aborda volumul uriaș de tăblițe neanalizate, echipa condusă de Shai Gordin a antrenat două modele distincte de inteligență artificială. Un prim model a fost conceput să traducă limba akkadiană deja transliterată în alfabetul latin. Al doilea model a fost mai ambițios, fiind capabil să traducă direct din caracterele cuneiforme codificate în Unicode.
Modelul bazat pe transliterare s-a dovedit a fi superior, obținând un scor de 37,47 la testul Best Bilingual Evaluation Understudy (BLEU). Un astfel de scor este considerat funcțional pentru traducerea unor limbi antice precum akkaddiana cuneiformă, indicând o calitate notabilă a traducerilor generate.
Limitări și potențialul IA în arheologie
Deși inteligența artificială demonstrează capacități impresionante, este important de subliniat că funcționează optim pentru propoziții de lungime scurtă spre medie. Cercetătorii au observat că modelul întâmpină dificultăți în procesarea frazelor lungi și, în anumite cazuri, poate genera erori de interpretare, cunoscute sub numele de „halucinații”. Un exemplu elocvent este omiterea unei negații, transformând o propoziție despre o absență într-una despre o prezență. Din acest motiv, experții consideră instrumentul IA mai degrabă un asistent valoros pentru o primă analiză, decât un traducător autonom.
Aplicațiile inteligenței artificiale în cercetarea cuneiformă s-au extins rapid începând cu anul 2023. Sistemele IA sunt deja utilizate pentru recunoașterea semnelor cuneiforme, reconstrucția pasajelor deteriorate ale tăblițelor, organizarea colecțiilor digitale și potrivirea fragmentelor de tăblițe care au fost dezmembrate în timp.
Cu toate acestea, chiar și cu aceste progrese remarcabile, supravegherea umană rămâne un element esențial. Niciun sistem automatizat nu poate procesa, reconstitui sau traduce o tăbliță fizică în mod complet independent, fără ghidarea și expertiza unui arheolog sau filolog. Suportul uman este crucial pentru a valida și interpreta corect informațiile extrase.
Sursa: Go4IT
