Disparități majore în dotarea locuințelor din România: un tablou real al confortului în context european
Recent, Institutul Național de Statistică a publicat datele definitive ale Recensământului Populației și Locuințelor din 2021, oferind o imagine fără ocolisuri asupra condițiilor de trai ale românilor. În plină eră a digitalizării și a progresului tehnologic, diferențele evidente între nivelul de confort al locuințelor din România și ceea ce se consideră standard în Europa devin tot mai vizibile. O radiografie a acestor disparități scoate în evidență cât de departe mai avem de parcurs pentru a alinia condițiile de trai din țară cu cele ale mediei europene.
### Condiții rămase în urmă față de media europeană
Potrivit datelor publicate, o proporție semnificativă a locuințelor din România nu dispune de elemente considerate normale în 2023. Spre exemplu, lipsa unor instalații moderne de încălzire, a unor accesorii elementare de igienă sau a echipamentelor electronice de bază, precum internet de bandă largă, reprezintă realitatea multor gospodării. În timp ce în centrele urbane mai dezvoltate, ponderea locuințelor dotate cu asemenea facilități a crescut, în zonele rurale situația rămâne critică.
De exemplu, în mediul rural, multe gospodării nu dispun de alimentare centralizată cu apă potabilă sau de canalizare modernizată, iar accesul la electricitate nu mai reprezintă o noutate, dar calitatea și siguranța serviciilor lasă de dorit. În plus, mulți români trebuie să se mulțumească cu încălzire pe lemne sau sobe de improvizație, fără posibilitatea de a beneficia de un ambient confortabil în sezonul rece.
### Disparitățile între oraș și mediul rural
Diferența dintre aste ceea ce înseamnă confortul locuirii în mediul urban față de cel rural este, în mod evident, cea mai mare. Orașele mari și dezvoltate beneficiază de investiții în infrastructură, de modernizare și de facilități care, chiar dacă nu sunt întotdeauna perfecte, au redus semnificativ decalajele. Totuși, chiar și acolo, procentul locuințelor complet echipate cu tehnologii moderne nu depășește 50%, conform datelor recente.
Cei care trăiesc în zonele defavorizate, însă, se confruntă cu provocări majore în asigurarea unui trai decent. Lipsa accesului la o infrastructură de bază precum apă, canalizare, încălzire centralizată sau internet de mare viteză contribuie la o calitate a vieții sub nivelul mediei europene. În plus, locuințele din aceste zone sunt adesea improvizate sau construite cu resurse limitate, ceea ce agravează situația.
### Când va fi încheiat decalajul?
Deși există semne de progres, diferențele de confort între locuințele românești și cele din Europa continuă să fie evidente. Guvernul și autoritățile locale anunță planuri ambițioase de modernizare a infrastructurii și de sprijin pentru populație, însă pașii făcuți până acum sunt considerabil insuficienți pentru a contracara această diviziune socială și tehnologică.
Contextul economic și politic actual impune adaptări urgente pentru a reduce decalajul. Se vorbește tot mai mult despre proiecte de dezvoltare locală, fonduri europene dedicate infrastructurii și noi strategii de sprijin pentru zonele defavorizate. Însă vremurile crizei energetice, creșterea prețurilor și alte provocări globale complică aceste eforturi.
În acest moment, recunoașterea realității nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Pentru a ajunge la un nivel de trai cât mai echitabil și modern, România trebuie să vadă dincolo de statistici și să acționeze concret pentru a oferi fiecărui locuitor condiții decente, care să nu mai fie un privilegiu, ci un drept fundamental. În fața acestor realități, viitorul pare să implice o reevaluare profundă a politicilor publice și a resurselor alocate pentru infrastructură și locuire.
